despre pecetea lui Antihrist

Adorarea fiarei şi a balaurului (Codex Urgellensis, sec. X).

Am revăzut, pe blogul lui Cristi, câteva pasaje dintr-un (nu preluaţi expresia, are cu totul alt înţeles) „horror religiosus” de mare succes, Îngerul digital. Una din temele filmului este pecetea lui Antihrist, numărul fiarei, 666, foarte la modă de la o vreme încoace, de când cu introducerea codurilor de bare şi cu paşapoartele biometrice. Personaje gen Victor Roncea par a-şi fi făcut un scop în viaţă din lupta împotriva acestora. Agitatul domn Roncea a străbătut ţara-n lung şi-n lat, informând toate mănăstirile asupra unui totalitarism care, cel puţin în momentul de faţă, nu există. Efectul operaţiunii a fost că persoane respectabile şi care chiar au suferit din pricina unei societăţi totalitare (de pildă, Părintele Iustin Pârvu) s-au speriat când au văzut iarăşi microfoane înaintea ochilor şi au subscris la îngrijorările ronceene. Asocierea dintre cipuri şi numărul fiarei este însă abuzivă şi am două argumente în acest sens: unul care ţine de literă şi unul care ţine de spirit.

Argumentul care ţine de literă.
Se spune aşa:

Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
(Apocalipsa 13, 16-18)

Expresia numărul numelui (αριθμός τοῦ ὀνόματος) are o semnificaţie cât se poate de clară, ţinând cont mai ales de epoca în care Apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsei. E vorba nu de număr, ci de numele pe care-l conspiră sau îl încifrează numărul. Iar aici sistemele numerologice şi gematrice variază: există asocieri între litere şi numere şi în alfabetul ebraic, şi în cel grec, şi în cel latin. נרון קסר (Neron Cesar) după gematria ebraică dă 666. Din VICARIVS FILII DEI (Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu, înscris pe tiara papală) reţinem doar literele cu valoare numerică şi vedem cum, formând 666, răspunde Papa la celălalt capăt al firului. Şi răspunde chiar Papa Benedict, al cărui nume codificat numeric în greceşte - Βενεδικτος - e tot 666. Asemenea speculaţii, chiar dacă sunt şi ele doar speculaţii, respectă o cerinţă impusă de text, şi anume că numărul nu se referă la nişte cifre, ci la un nume, despre care Andrei al Cezareii Capadociei spune că a fost ocolit special de autorul Apocalipsei, fiindcă „n-a voit darul lui Dumnezeu să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător”.

Argumentul care ţine de spirit.
Atât Sfântul Andrei al Cezareii Capadociei, cât şi Sfântul Ambrozie al Milanului, insistă asupra sensului figurat al locului peceţii. Iată ce spune Sfântul Andrei: că fiara va însemna mâinile drepte „ca să taie lucrarea celor drepte şi bune. Iar în frunţi, ca să înveţe întru înşelăciune şi întru întuneric pe cei amăgiţi să îndrăznească. Nu-l vor primi pe el cei însemnaţi în feţele lor cu dumnezeiască lumină.” Iar Sfântul Ambrozie: „Putem înţelege că, aşa cum noi ne avem caracterul lui Hristos, crucea adică, pentru a ne însemna, aşa va avea şi Antihristul propriul său caracter cu care se vor însemna cei ce vor crede în el. Putem să înţelegem şi aceasta. (...) Adeseori, prin mână, înţelegem lucrarea; deci vor avea semnul lui Antihrist în degetele mâinii; căci vor exercita lucrarea rea, potrivită doctrinei lui Antihrist; îl vor avea şi în frunte, prin care se înţelege mintea; căci lucrările de la cel rău se recunosc atunci când se pun la cale de către cele mai rele minţi.”
Pecetea lui Antihrist este aşadar un semn spiritual şi invizibil mai mult decât un semn material şi vizibil. Sau e vizibil cu ochiul spiritual sau cu discernământul nostru. Pecetea lui Antihrist este manipularea gândurilor oamenilor şi coruperea lor prin cele mai viclene mijloace de persuasiune. Chestiuni gen cipuri, paşapoarte biometrice, coduri de bare etc. devin în acest context diversioniste şi tabloidizează o importantă temă de reflecţie teologică.
În încheiere, un videoclip pe care l-am descoperit pe acelaşi blog al lui Cristi şi care mi-a plăcut foarte mult. Formaţia chineză 水木年华 (Shuimunianhua) ne invită în cea mai bună dintre lumile posibile, cum o numea un om mai deştept ca noi: