- Sunteţi străină?
- Nu, turcoaică.
(Replici din filmul italian Saturno contro, Ferzan Ozpetek, 2007)
la miezul nopţii în clopotul de-aramă
îmi zbiară neuronii ca la Plevna
vom învinge vom învinge vom în
priviţi munţii şi văile de pe wallpaper
fraţilor strigând şi ei victorie
şi encefalograma indicând foarte clar
calea de milenii bătătorită
a transhumanţei (iar la cap să-mi pui
un cucui) (o ce poem disperat
să-mi amintiţi să mă sinucid la finalul lui)
numai pe acest blog veţi afla
ce-a mai rămas din hardughia lui Harap-Alb
învins la puncte şi în consecinţă
eliberat ca şi mine din toate funcţiile
de uzurpatorii ignari ai
flaminatelor lui Saturn
oho el se va arăta odată cu trecerea
nebuniilor lumeşti
treaz şi fără cearcăn
deşi va dormi dus şi va visa
rănile lui vor fi invizibile la
orice radiogramă şi nici chiar filmele
care îi vor repovesti viaţa şi nici poveştile
reîncărcate nu-i vor dezvălui adevărata faţă
căci faţa lui nu-i ca a omului
pe care o ară plugul timpului
sau pe care o ară
carul cu boi al lui Grigorescu
ci ca a omului pe care nu-l ară
nimeni căci nu e faţa omului câmpie
după cum nici a omului munte
sau a omului vale nu-i
mijlocul lui e tras prin inel
pentru că mijlocul lui e cugetare
fără raţiocinare e contemplare
transpiraţia lui e căprui
şi respiraţia lui albastră
inspiraţia îi e livadă de piersici
înfloriţi iar expiraţia
mentosan de viţă nobilă neexpirat
ecce dâra de sânge de la tâmpla lui
nu e decât o ghiulea
muiată într-o călimară de efedrină
căci da oameni buni
eu şi el am pornit din nou la luptă
aţi uitat să-mi amintiţi să mor
de aceea eu şi cu el venim
as'noapte am constatat pe neaşteptate că, spre deosebire mai mult faţă de om decât faţă de pisică, un blog poate avea mai multe vieţi. proba este blogul ăsta pe care l-am omorât de două ori şi acum l-am reînviat, dar nu pentru că am eu cine ştie ce chef să scriu, ci uite-aşa, de sanchi.
