Wolfgang Wodarg despre afacerea porcină

Sunt bolnav, am gripă umană sau poate şoricească sau pis(i)cină, nu ştiu, dar n-am de gând să mă vaccinez... Puzderia de otevişti pe care am văzut-o pe micul ecran, stând la coadă la vaccin ca la mici electorali, m-a convins să nu mă alătur turmei, care şi cu vaccin şi fără pare hotărâtă să urmeze calea porcilor „sănătoşi“ ai Gherghesenilor...
Iar dacă mai e vreunul nelămurit, iată ce spune (dincolo de micile fitile politice) dr. Wolfgang Wodarg, şeful comisiei de sănătate a Consiliului Europei. E un interviu dat pentru ziarul (pardon de expresie) L´Humanité.

Ce v-a făcut să bănuiţi influenţa laboratoarelor asupra deciziilor luate în privinţa gripei A?
Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eşec al marilor instituţii naţionale, chemate să avertizeze cu privire la riscuri şi să răspundă, în cazul în care apare pandemia. În aprilie, când a venit prima alarmă din Mexic, am fost foarte surprins de cifrele pe care le furniza Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a justifica proclamarea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte scăzute, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi şi se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se fonda pe faptul că virusul era nou. Dar caracteristica maladiilor gripale este de a creşte foarte rapid cu virusul, care se instalează mereu la noi gazde, animale, oameni etc. Nu era nimic nou, în sine, în asta. În fiecare an este un nou virus de acest tip, „gripal“. Nu era de fapt nici un motiv să sune alarma la acest nivel. Acest lucru a fost posibil deoarece OMS la începutul lunii mai a schimbat definiţia pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe ţări odată, ci să aibă consecinţe foarte grave cu un număr de cazuri mortale peste mediile obişnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiţie, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Şi s-a susţinut că virusul este periculos, deoarece populaţia nu putuse dezvolta o apărare imunitară împotriva lui. Ceea ce era fals pentru acest virus. Pentru că s-a putut observa că persoanele cu vârsta de peste 60 de ani aveau anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea nici o persoană trecută de 60 de ani n-a dezvoltat practic boala. Cu toate astea, li s-a recomandat să se vaccineze rapid.
Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost aşadar pe de o parte această voinţă de a trage alarma, iar pe de altă parte, alte fapte curioase. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a efectua două injecţii pentru vaccinuri. Niciodată nu s-a făcut aşa ceva înainte. Nu exista nici o justificare ştiinţifică pentru asta. A fost şi recomandarea de a utiliza numai vaccinurile speciale brevetate. Nu exista însă nici un motiv să nu se adauge, aşa cum se întâmplă o dată la câţiva ani, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în „completarea“ vaccinului folosit pentru gripa sezonieră. Nu am făcut aşa ceva pentru că s-a preferat să se folosească materiale vaccinale brevetate pe care marile laboratoare le-au elaborat şi fabricat pentru a fi gata în caz de dezvoltare a pandemiei. Şi procedând astfel nu s-a ezitat să se pună în pericol persoanele vaccinate.

Ce pericol?
Wolfgang Wodarg: Pentru a merge rapid în punerea la dispoziţie a produselor s-au folosit adjuvanţi ai unor vaccinuri, ale căror efecte au fost insuficient testate. Altfel spus, s-a vrut să se utilizeze în chip absolut aceste noi produse brevetate în loc să se pună la punct vaccinuri în conformitate cu metodele tradiţionale de producţie mult mai simple, mai fiabile şi mai puţin costisitoare. Nu a existat nici un motiv medical pentru acest lucru, ci numai scopuri de marketing.

Cum s-ar putea justifica aceasta?
Wolfgang Wodarg: Pentru a înţelege fenomenul, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare, 2005 - 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaţionale destinate să facă faţă unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost elaborate în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor pentru cazuri de alarmă. Acest lucru a dus la negocieri între companiile farmaceutice şi guverne. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să fie gata să elaboreze preparatele, pe de altă parte statele le-au dat asigurări că le vor cumpăra pe toate. După acest troc caraghios, industria farmaceutică nu mai avea nici un risc economic dacă se angaja la un nou produs şi era asigurată că va atinge jack pot-ul în cazul declanşării unei pandemii.

Contestaţi diagnosticele stabilite şi severitatea, chiar potenţială, a gripei A?
Wolfgang Wodarg: Da, gripa e tot ceea ce poate fi mai normal. Ea nu produce nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Tot ce a contat şi tot ce a condus la formidabila campanie panicardă la care asistăm este că ea constituia o oportunitate de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor care au ştiut vor înşfăca potul în cazul declarării pandemiei.

Lansaţi nişte acuzaţii foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în sânul OMS?
Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS e asociat foarte strâns industriei farmaceutice.

Ancheta Consiliului Europei va funcţiona şi în această direcţie?
Wolfgang Wodarg: Dorim să se clarifice tot ceea ce a putut să ducă la această formidabilă operaţiune de intoxicare. Vrem să ştim cine a decis, pe baza căror probe ştiinţifice şi cum s-a fost exercitat în chip precis influenţa industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Şi trebuie să prezentăm nişte revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este să nu mai existe pe viitor false alarme de acest tip. Ca oamenii să se poată baza pe analiza, expertiza instituţiilor publice naţionale şi internaţionale. Ele sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă eventuale riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus şi la o proastă gestionare a banului public.

Aveţi orice cifre concrete privind amploarea acestui management defectuos?
Wolfgang Wodarg: În Germania sunt 700 de milioane de euro. Dar e foarte dificil să cunoaştem cifrele exacte deoarece vorbim şi despre o cotă de revânzări de vaccinuri către ţări străine, iar firmele, de cele mai multe ori, nu comunică, în numele principiului respectării „secretului afacerii“, cifrele din contracte încheiate cu statele şi clauzele de despăgubire prevăzute acolo.

Munca de „lobbying“ a laboratoarelor institutelor naţionale de sănătate va fi şi ea studiată de ancheta consiliului Europei?
Wolfgang Wodarg: Da, ne vom îndrepta atenţia spre institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franţa, care trebuiau să-şi consilieze guvernanţii într-o manieră critică. În unele ţări, instituţiile au făcut-o. În Finlanda şi Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: „N-avem nevoie de aşa ceva“.

Formidabila operaţiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă şi pentru că industria farmaceutică ar avea „reprezentanţi“ în guvernele ţărilor puternice?
Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic în ce fel specialişti, oameni foarte inteligenţi care ştiu pe dinafară problemele maladiei gripale, n-ar fi observat ce se petrecea.

Ce s-a întâmplat atunci?
Wolfgang Wodarg: Fără a merge la corupţia directă, care sunt convins că există, sunt o droaie de moduri în care laboratoarele îşi exercită influenţa asupra deciziilor. Am putut constata, de exemplu, foarte concret, cum Klaus Stöhr, care era şeful departamentului epidemiologic al OMS în momentul gripei aviare şi care a pregătit aşadar planurile de preîntâmpinare a pandemiilor menţionate mai sus, a devenit între timp un cadru superior al companiei Novartis. Şi legături similare există între Glaxo sau Baxter etc. şi membri influenţi ai OMS. Aceste firme mari au oamenii lor în aparatele de conducere şi acţionează în aşa fel încât să se ia deciziile politice bune. Şi anume cele care le permit să pompeze cei mai mulţi bani de la contribuabili.

Dar, dacă ancheta dvs. izbuteşte, cetăţenii nu vor fi îndrituiţi să pretindă guvernelor lor deconturi din partea acestor grupuri mari?
Wolfgang Wodarg: Da, aveţi dreptate, e una dintre problemele majore legate de această anchetă. Statele vor putea să se sesizeze pentru a contesta contractele încheiate în termeni, să le spunem, nu foarte curaţi. Dacă se poate demonstra că influenţa firmelor a dus la iniţierea procesului, atunci va trebui solicitat un ramburs mai semnificativ. Dar asta e doar partea financiară, mai e şi partea umană, persoanele care au fost vaccinate cu produse care au fost insuficient testate.

Ce tip de risc au luat, fără să ştie, aceşti oameni sănătoşi care s-au vaccinat?
Wolfgang Wodarg: Repet, vaccinurile s-au elaborat prea repede, unii adjuvanţi n-au fost testaţi îndeajuns. Dar e mai grav. Vaccinul elaborat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pornind de la celule canceroase. O tehnică nemaifolosită până acum.

De ce, evident eu nu sunt specialist, dar cum putem face un vaccin din celule bolnave?
Wolfgang Wodarg: În mod normal, se folosesc ouă de găină asupra cărora se cultivă virusurile. E nevoie să lucrăm pe celule vii. Pentru că virusurile nu se pot înmulţi decât în acest fel şi de aici vine şi prepararea antivirus. Dar acest proces are un defect mare, este lent, ai nevoie de o mulţime de ouă. Durează şi e o chestie complexă pe plan tehnic. O altă tehnică de un potenţial remarcabil este să cultivi virusul pe celule vii în bioreactoare. Pentru aceasta, trebuie celule care să crească şi să se dividă foarte repede. Aduce cu metoda folosită pentru cultura iaurtului pe care îl realizăm într-un bio-reactor. Dar, în acest context, celula e atât de bulversată în mediul său şi în creşterea sa încât se dezvoltă ca o celulă canceroasă. Şi asupra acestor celule cu randament ridicat se cultivă virusurile. Numai pentru fabricarea vaccinului trebuie să fie reextras virusul din aceste celule pe care a fost implantat. Şi se poate întâmpla ca în timpul procesului de fabricaţie a vaccinului să rămână resturi de celule canceroase în preparare. Aşa cum se întâmplă şi în fabricarea clasică, cu ouăle. Ştim că, în cazul vaccinării împotriva gripei clasice, pot apărea reacţii adverse la persoanele alergice la ovalbumina din albuşul de ou. Nu putem exclude astfel nici faptul că proteinele, rămase într-o celulă canceroasă prezentă într-un vaccin produs în bioreactor, pot genera o tumoare asupra persoanei vaccinate. Mergând pe un principiul real al precauţiei, ar trebui deci ca, înainte să fie permis pe piaţă un asemenea produs, să avem 100% certitudinea că aceste efecte sunt realmente excluse.

Şi acest lucru nu s-a făcut?
Wolfgang Wodarg: Nu s-a făcut. AME (Agenţia Europeană a Medicamentelor), instituţie aflată sub autoritatea comisarului european pentru economie, cu sediul la Londra, care dă autorizaţii de piaţă vaccinurilor din Europa, a dat undă verde la comercializarea acestui produs argumentând, în particular, că acest mod de fabricare nu constituie un risc „semnificativ“. Acest lucru a fost privit în moduri foarte diferite de mulţi experţi aici, în Germania şi o instituţie independentă, dimpotrivă, a alertat şi şi-a exprimat obiecţiile. Am luat în serios aceste avertismente. Am studiat cazul şi am intervenit în cadrul comisiei de sănătate a Bundestag-ului, din care am făcut parte, pentru ca vaccinul să nu fie folosit în Germania. Am făcut cunoscut că nu mă opun elaborării vaccinurilor cu această tehnică. Dar trebuie să avem mai întâi o garanţie totală că nu e vătămător. Produsul nu s-a folosit în Germania, unde guvernul a reziliat contractul cu Novartis.

Care este numele acestui vaccin?
Wolfgang Wodarg: Optaflu.

Dar asta înseamnă că, în alte ţări europene, cum ar fi Franţa, produsul poate fi comercializat fără probleme?
Wolfgang Wodarg: Da, a obţinut permisiunea de la AME şi poate fi utilizat oriunde în UE.

Ce alternative intenţionaţi să avansaţi pentru ca să evităm în continuare scandalurile de acest tip?
Wolfgang Wodarg: Trebuie ca OMS să fie mai transparent, să ştim clar cine decide şi ce tip de relaţie între cei ce fac parte din organizaţie. Ar trebui de asemeni să fie flancată de cel puţin o cameră care să poată reacţiona foarte critic şi în care oricine să se poată exprima. Îmbunătăţirea controlului public este esenţială.

Nu e vorba despre un alt sistem capabil să trateze o chestiune ce de fapt vizează un bine comun al cetăţenilor de pe întreaga planetă?
Wolfgang Wodarg: Putem să mai lăsăm producerea de vaccinuri şi conduita acestei producţii la cheremul unor organizaţii al cărui obiectiv este de a câştiga cât mai mulţi bani posibil? Sau producerea de vaccinuri nu face parte, prin excelenţă, din ceea ce statele trebuie să monitorizeze şi să pună în aplicare ele însele? De aceea, cred că ar trebui să înceteze sistemul brevetelor la vaccinuri, adică posibilitatea monopolizării producerii vaccinului de către un grup mare. Pentru că această posibilitate presupune să sacrificăm mii de vieţi, doar în numele respectării acestor drepturi de monopol. Aveţi dreptate, acea revendicare, cel puţin pentru mine, a luat aspectul evidenţei.