tricolorii vor fi albaştri

în urmă cu două zile s-a desfăşurat la televizor un meci epocal. istoria îl va reţine mai ales pentru faptul că echipa naţională a României şi-a schimbat echipamentul, trecând de la culoarea holdelor aurii ale patriei la cea a sângelui vărsat de clasa muncitoare în lupta sa neabătută pentru Contra exploatatorilor. deplasarea spre roşu s-a făcut acasă, în faţa tribunelor arhipline ale stadionului din Timişoara.
a fost un meci alert, în care, în ciuda înfrângerii, ai noştri au dat semne că sunt o echipă de temut. strategiile abordate de antrenorul Răzvan Lucescu au fost, ca de obicei, atât de subtile, încât nu au putut fi sesizate decât de el însuşi. de cealaltă parte, compatrioţii lui Avi Strul au demonstrat o dată în plus că sunt una din marile forţe fotbalistice a Europei - pentru că, nu-i aşa, din moment ce Benayoun joacă la Liverpool, iar Klemi Saban a trecut pe la Steaua, e clar că Israelul se găseşte în Europa.
sigur că, per ansamblu, ai noştri au fost mai buni. şi că şi-au dorit mai mult victoria; şi că şi-au dat viaţa pe teren. să ne amintim în acest sens doar de ratarea monumentală a lui Marica, din minutul 47. poate că, dacă atunci, balonul ar fi intrat în aţe, meciul ar fi luat o altă turnură şi, cu siguranţă, tricolorii ar fi obţinut o victorie de răsunet. iar dacă pe teren s-ar fi aflat, hai nu Adi Mutu, dar măcar umbra lui Adi Mutu, adversarii ar fi rămas... fără replică.
n-am avut nici noroc. pesemne că proaspăt convocatul George Florescu de la FC Midtjylland a adus cu sine ceva putred din Danemarca. arbitrul, la rândul lui, parcă ne-a stat şi el împotrivă. în loc să-i elimine pe Rădoi şi pe Neşu, a preferat să le dea un simplu avertisment, arătându-se partizanul culorii holdelor amintite, culoare care ne-a adus nouă, românilor, atâtea belele.
dar, aşa cum obişnuieşte să spună fostul selecţioner Victor Piţurcă: „în fotbal, orice e posibil“. sau: „nici un meci nu seamănă cu altul“. sau: „credem în continuare în şansa noastră“. etc. de bună seamă că şi actualul selecţioner gândeşte la fel şi, într-o bună zi, va răsări soarele roşu şi pe străduţa sa.
poate că există voci nemulţumite de acest nou meci al echipei noastre naţionale şi care vor dori, după alte asemenea meciuri, demisia lui Răzvan Lucescu. le voi răspunde că preşedintele FRF, Mircea Sandu, va avea încredere deplină în Il Luce jr. iar dacă nu va mai avea încredere, va avea în schimb - rămânând în registrul piţurcian - un as în mânecă: pe Gabi Balint, care tocmai a debutat pe banca tehnică a Moldovei de peste Prut cu o victorie. în orice moment, Mircea Sandu îl poate chema să devină şi selecţioner al celeilalte naţionale mioritice, unind cele două reprezentative asemeni unui adevărat Cuza al fotbalului.

P. S. îmi cer scuze că am lipsit de pe blogul meu şi de pe cele ale altora de o bucată de vreme, dar am avut ceva probleme cu calculatorul şi am reuşit să le rezolv, dar numai parţial. dacă dispar iarăşi, să ştiţi că o să fie tot de la hard.