Hoinărind prin blogosfera ultimelor zile, am ajuns la polemica încinsă de Mircea Popescu şi dadatroll. Sigur, prima reacţie a fost cea firească, să mă întreb cine din cei doi e mai excentric: Mircea Popescu, că se ceartă cu dadatroll, sau dadatroll, că se ceartă cu Mircea Popescu; dar mi-am dat repede seama că mă aflu pe pista falsă a unei aporii şi că, în schimb, fitilul care a aprins disputa e unul demn de luat în seamă.
Despre ce e vorba? În articolul său Vina bătrânilor, Mircea Popescu spune ceea ce am spus şi eu în postarea mea precedentă şi ceea ce am tot obosit să spun de-a lungul timpului, că virgulă comunismul românesc e odios pentru că e îmbinarea totală, desăvârşită a laşităţii şi lichelismului etcetera şi că nu există scuze pentru atitudinea românilor din perioada Marelui Strateg care în '89 s-a mutat cu arme şi bagaje din Casa Poporului la cimitirul Ghencea. Mircea Popescu ridică însă tonul şi îi acuză in corpore pe toţi cei cu vârste peste 55 - 60 de ani că sunt arhitecţii regimului, complicii regimului ş.a.m.d., că, dacă n-au devenit ei înşişi călăi, s-au lăsat oprimaţi asemeni vitelor la jug, folosind chiar aceaste cuvinte: boi şi vite pentru a face mai clare maniera şi gradul lor de îndobitocire.
Contraargumentele lui dadatroll sunt însă cât se poate de omeneşti şi eu am reţinut două care mi se par inatacabile.
(a) Pur şi simplu nu era nimic de făcut. Regimul comunist era unul cu totul izolat şi închis, era la fel de închis ca un grajd de vite, ca să preiau vocabularul lui Mircea Popescu. Ţin minte că parcă Mihai m-a întrebat într-o zi cum ar fi fost dacă atunci când Pârvulescu l-a criticat pe Ceauşescu liderii PCR s-ar fi solidarizat cu veteranul kaghebist în loc să zbiere Ceauşescu reales / La al XIV-lea Congres. Acuma, aş răspunde cam aşa: în sala de şedinţă puteau fi numai Goma, Havel şi Soljeniţân, iar intervenţiile lor să fie toate transmise în direct, în faţa întregii naţii: a doua zi, Scânteia ar fi publicat fără pic de şovăire ştirea reîncoronării Geniului Carpaţilor. Cine ar fi putut face şi ce? dadatroll a observat foarte bine că trilema lui Mircea Popescu
Colegii tai de scoala, la tine-n clasa, o iau pe una si-o intind pe masa sa-i faca examen de ginecologie. (...) Si cele trei variante sunt 1. Mergi si tu sa-i ajuti 2. Iti inveti la geogra 3. Pleci, mergi sa cauti un telefon, un profesor, te ei cu ei la bataie etc.
e de fapt o dilemă pentru că nici vorbă de alternativa 3 în realitate: în regimul comunist, realitatea era o ficţiune în care nu existau decât personajele pozitive (pentru el, pentru regim), i.e. violatorii şi martorii neputincioşi.
(b) Revolta anticomunistă la 20 de ani după comunism, care n-ar fi neapărat o problemă dacă ăştia 20 de ani ar fi însemnat ceva, sau altceva decât faptul că viţelul din fabula lui Grigore Alexandrescu şi-a întrecut unchiul, a devenit un viţel-vrăjitor. Ce e mai rău şi mai sinistru, să fii vită în comunism, pentru că n-aveai decât alternativa de a fi vită, sau să fii vită în capitalism, pentru că e reţeta sigură a succesului? Asta e întrebarea.
16 comentarii:
Mircea Popescu ridică însă tonul şi îi acuză in corpore pe toţi cei cu vârste cuprinse între 55 şi 60 de ani
E vorba de cei cu vârste peste 55-60 de ani. :D
Eu nu cred că stă în natura oricărui om să se ia la trântă cu regimul, cu atât mai puţin acum 55-60 de ani, când nu se bătea monedă pe "cultura civică" (parcă era şi un obiect pe la şcoală care se chema aşa) şi nimeni nu ştia cum se face asta sau ce şanse are. Desigur, mai fuseseră vreo două răscoale până atunci, dar structura, metodele şi propaganda erau noi, ca un virus nou-apărut pentru care corpul social nu formase anticorpi. (Ce-i mai ciudat e că nici acum, după ce boala comunistă a trecut, nu avem un sistem imunitar prea bine pus la punct. Dar nici din acest punct de vedere nu suntem boi şi vaci: eu la facultate am învăţat că sunt animale Germ-Free, Specific Pathogen Free (sau gnotobiote) şi convenţionale. Cele Germ-Free sunt ţinute în condiţii speciale, pentru a fi ferite de contactul cu orice microorganism, astfel încât dacă sunt eliberate într-un mediu normal sunt mult mai afectate de germenii patogeni decât un animal convenţial. Cele Specific Pathogen Free sunt în aceeaşi situaţie, doar că sunt ferite numai de anumite microorganisme şi nu de toate. Dar de un animal ca românul descris mai sus nu am mai auzit. Deci comparaţia cu boii şi vacile nu se justifică.)
trist dar pesemne adevarat. n-am dezvoltat anticorpi impotriva comunismului si nici macar boi si vaci nu suntem!
si ai dreptate si cu erata, corectez acuma: peste 55-60 de ani. n-avea nici o noima intervalul 55-60.
Raman totusi niste intrebari. Scanteia aia care-ar fi publicat "indiferent" cum zici tu a doua zi, se publica singura ? Prin ce procedeu magic avea ea sa scrie X sau Y lucru a doua zi ? A, era nevoie de niste oameni. Bun. Si daca oamenii aia nu faceau marsavia aia, ea ramanea nefacuta. Bun. Cam asta-i tot.
Eu nu creditez teoria asta ca "nu era nimic de facut". Pentru simplul motiv ca asa ceva se poate spune oricand si oriunde, vezi "It is beyond my control". Prea convenabil.
n-aparea Scanteia, dar ramanea Ceausescu, iar de nu, Brejnev sau cine era la Kremlin (mi se pare ca Cernenko) trimitea niste tancuri sa se lamureasca lumea cine e seful.
singurele chestii care se puteau face erau pur simbolice. dupa Budapesta '56 si Praga '68 ungurii si cehii nu s-au eliberat de comunism. nu i-a intrebat nimeni: "a, nu sunteti de acord cu regimul? care va sunt nemultumirile? ce-am putea negocia unii cu ceilalti? ce-am putea face pentru voi? sa schimbam ceva impreuna!" ca doar de aia era dictatura si nu democratie.
Ma gandesc ca ai dreptate, de-aia umblam noi sa ne uitam la teve la ei si nu invers.
da, Mircea, ne uitam la tv la ei, dar la ei tot comunism era. si voiam sa fie la noi ca la ei, si speram sa vina Nicu in locul lui taica-sau ca sa fie si la noi ca la ei. cred si eu ca puteam face mai mult, dar nu foarte mult.
uite doua situatii personale. cand a venit ultima oara Ceausescu la Botosani, nu voiam sa ma duc, dar prezenta era obligatorie. nu mi-era frica pentru mine, dar ma temeam sa nu aiba diriginta probleme. asa ca m-am dus pana la urma sa strig si eu Ceausescu - pace.
tot asa, cand in scoala s-a facut referendum, daca suntem sau nu de acord cu reducerea cheltuielilor militare cu 5%, ma gandeam sa bifez nu. dar privirea mea s-a intalnit cu cea a profesorului de fizica, pare-mi-se, privire care cerea indurate. si mi-am dat seama ca n-am de ales.
Nu despre daca era sau nu ceva de facut mam polemizat eu cu Mircea Popescu. Ca cu ca nu era nimic de facut nu sunt de acord nici eu. Problema mea cu Mircea Popescu, pe care el sa straduit si a reusit sa o acopere sub o gramada de manerisme de profesor de liceu in primu lui an de scoala, gen nai trecut clasa nota doi stai jos, e urmatoarele:
1) Marcel Popescu imparte toate actiunile in doua multimi: a) eroism care duce la caderea comunismului in cateva zile si care te face om si b) restu, pe care el in cheama nimic, care te face bou. Eu zic ca sunt mai multe cateogri. Ramane a) da b) se imparte in cel putin trei clase: b1) ai pus umaru activ la sustinerea comunismului, cea ce te face Ceausescu si aia, b2) ai acceptat sa mananci caca casa primesti o prima la salariu, cea ce te face de la securistu pana la vanzatoarea de mezeluri si b3) nu ai acceptat sa mananci caca, sa intri in partid, sa spui poezi patriotice, sa iti vinzi si ultimu lucru care mai era de vanzare ca era in proprietatea ta pe vremea aia, constiinta, casa primesti un leu in plus, un concediu la mare, un pasaport si o maslina. Mircea Popescu le zice la toate astea "nimic" si ii face pe toti astia de la b1) la b3) vite. Sii pacat. Ca aia de la b3) nau facut nimic sa creasca teroarea regimului si in plus sa nu intri in partid cand astia te intreaba in fiecare luna e un act de eroism. E mai mult decat cred eu ca au facut parinti la Mircea Popescu, el cercetator si ea profesoara. Si asta ma duce la punctu 2.
2) E OK sa fi asa intransigent. Da trebuie sa meriti asta. Ala carea stat in fata tancului in Piata, daca ar fi supraveituit, avea voie sa ii ia de guler pe aia care nici macar nu au fost in Piata si sa ii intrebe ce au facut ei. Da Mircea Popescu na facut asta si are o scuza buna, ca nici macar nu sa nascut. In rest, el stie sigur ca el ar fi stat in fata tancului, cu copi lui in fata tancului, si nu sar fi clintit, si din cauza asta isi permite sa le dea lecti la "boi". Nu pe bune, credetil. Pe langa eroismul lui fictiv si autoevocat, eroismul lor real paleste. Ca dece na luat si ei cate o pusca, cum ar fi luat Mircea Popescu una, si sa impuste militieni? Pai aia e oameni? Nu, e vite. Nu, pe bune, trebuie sa citesti casa vezi ridicolu ca din ce spun eu parca nici nu iese tare in evidenta. Citestei comenturile lui Mircea Popescu sio sa vezi.
3) E OK sa fi asa de intransigent, da macar sa fi consecvent. Cand toti astia care au facut b1), b2), si b3) sunt in aceasi categorie de vite, trebuie sa accepti ca si parinti tai sunt vite. Ce crezi? Intransigentu nu accepta asta. De ce, ca ei au fost eroi? Miramas. Nu, nu, ca nu se pune, ca nau varsta! Ce varsta? Carea inventato Mircea Popescu casa nu se puna. Da, sunt impresionat! Si sa ii scutesti pe ai tai de la portia de cacat pe care trebuie sa o mancam noi restu e o dovada de asa de mare curaj incat mai ca cred ca Mircea Popescu ar fi dat comunismu jos de unu singur cu pusca lui fictiva.
4) Ce raspunde Mircea Popescu la toate astea? Pai simplu, ca dadatroll e securist. Ca inca odata, ai lui nu se pune. Ca maicasa (b2) a facut Revolutia, ca si cum nu milioane de romani pe care el ii cheama vite si care sunt la (b3) totusi nu ar fi facuto si ei. Ca dadatroll are el ceva motiv sa se tina de haina lui ca parinti lui sigur e vite si nu ii spala nimeni. Ca uite si Calin Nemes sia iesit odata din sarite si ia facut si el pe oameni, ce? vite? nu, trecatori, tot una! Ca sa stai jos nai trecut clasa, ai doi. Ce raspunde Mircea Popescu la toate argumentele mele de bun simt? MUUUUUUUUU! Da dadatroll e securist si vita si Mircea Popescu, eroul semi-intransigent de dupa faza e om.
Mey, eu inteleg, ca toti am avut sau o sa avem 19 ani si tocmai ce am citit Ayn Rand. Da spre deosebire de parinti lui Mircea Popescu, Ayn Rand a facut ceva, a plecat. Spre deosebire de Mircea Popescu, Ayn Rand avea o opera in spate, nu a scris numai o jumate de carte de calatorie pe care no citeste nimeni. Spre deosebire de Marcel Popescu blogaru, Ayn Rand era consecventa: daca asa ii iesea ei in logica ca parinti ei a fost vite, vite le numea nu le tot scotea cu chichite avocatesti ca na avut varsta si na fost acasa. Si spre deosebire de Ayn Rand, Ayn Rand mai si gresea cateodata. Mircea Popescu tot timpu.
Inainte sa vina Mircea Popescu sa mai arunce cu galeata cu cacat si aici si sa imi dea doi ca nam trecut clasa si sami spuna ca e fail numaru nu stiu cat si ca sunt securist si parinti mei pun si eu o intrebare de bun simt: cemi pasa mie? Ca parinti mei na fost vite dupa clasificarea la Marcel Popescu asta, si eu inca nici peatata ca eu sunt doar de cat intra noua. Cemi pasa mie daca pe parinti vostri ii face un neica nimeni vite?
Numi pasa! Sai faca. Cemi pasa mie e sa ii puna cineva la punct pe mitocani astia care casa se dea mare la niste gasculite si din lipsa de alte idei care saduca trafic stiu ca scriu tampeni da o tin una si buna ca nus tampeni si daca le arati consecintele gandiri lor zic ca nu se pune ca nu despre aia vorbeam, ca tu esti securist, ca maicatai vita, ca ai picat clasa si ai luat doi. Pe oameni astia care va conduc, dupa cum se lauda Marcel asta intrun comentariu. Da as prefera sai puna altcineva la punct, iti spun sincer, ca eu am de postat pe blog despre Nutela.
Cat despre jaful de blog semnat de Mircea Popescu, nam crezut ca o sa ajung sa spun asta frodata, da prefer sal citesc pe Gramo.
@dadatroll:
pe parintii mei i-au facut parintii lor, nu Mircea Popescu. dar eu n-am vrut sa recurg la fondul emotional al problemei, care e oricum prea complicat pentru un articol de blog sau pentru o discutie la botu calului.
deci am extras din ce-ai spus tu doua chestii. iar in legatura cu „nu era nimic de facut” poate nu m-am exprimat corect. sigur ca da, te puteai ridica, puteai spune nu, puteai sa nu te mai imbraci in pionier si sa rupi foaia cu portretul lui Ceausescu din manualul de istorie, dar toate gesturile astea nu aduceau democratia si capitalismul. bineinteles ca ele contau in ochii lui Dumnezeu si spuneau multe despre caracterul acelui om.
ps. cu "pe parintii mei i-au facut parintii lor" cred ca ai inteles ca-s oameni si ca-s omenosi.
Bine mei, "n-aduceau" democratia si capitalismul.
Da' tu ce zici ca aduce democratia si capitalismu' ? Barza ? O aduce Clinton in cioc, sedeau uite asa oamenii si paf, dintr-o data a venit un melc cu democratia lipita de cochilie, si aia o fost ? Aurora, cu degetele ei de roza aduce capitalismu', cum aduce si dimineata ? Vantu' le-aduce ?
Atitudinea asta de eu sunt mic nu stiu nimic, nu pot face si nu-s responsabil pentru ce se intampla e, cel putin la o prima vedere, motivul pentru care e nevoie de comunism.
Tristetea mare nu-i ca Brejnev, ca rusi, ca tancuri, ca toate povestile, povestile astea.
Tristetea mare e ca la nivelul oamenilor din epoca, comunismul a constituit de fapt un progres moral. Da-ti numa' seama de ce soi de oameni vorbim.
Da, asa simpatici cum par ei la modul interpersonal, parinti, frati, bunici, ce-or fi fost ei.
ba e o tristete mare ca Brejnev, ca tancuri, ca rusi, iar daca sunt povesti inseamna ca n-a existat Budapesta 1956.
nivelul moral al oamenilor din epoca respectiva mi se pare nivelul moral al oamenilor din orice epoca. iata avem 20 de ani de democratie. ti se pare ca milioanele de votanti ai lui Iliescu si apoi Basescu atesta un nivel moral mai ridicat?
Budapesta 1956 nici n-a existat, LA BUCURESTI.
Nu merge sa le confiscam ungurilor gulasul, sa-mi fie iertat.
Si nu, nu-i din "orice" epoca. Iti pare tie ca unirea fu facuta de fofarlici de-astia ? Mie nu. Razboiul de Independenta, nici atat.
pai... din orice epoca din alea traite de mine. :)
partea proasta e ca Budapesta 1956 n-a prea existat nici pentru americani sau pentru apusul Europei, ca de la noi chiar nu se asteptau ungurii la ceva bun. mesaje frumoase de la Albert Camus, dar nimic concret din partea guvernelor occidentale.
Trimiteţi un comentariu