modelul Mourinho

Rar am văzut un meci așa de trist precum finala Ligii Campionilor. Trist și urât, cum a mai fost poate doar semifinala Interului cu Barcelona. Rând pe rând, în fața lui Chivu și compania, Messi, Ibrahimović, Olić sau Robben s-au aneantizat, dispărând definitiv de pe teren. Odată cu ei, s-au dus și driblingul, și centrarea, și pasa în adâncime, de parcă nicicând n-ar fi fost. În locul lor, a triumfat respingerea de pe loc urmată de dat în bălării și tactica derutei kuretice, armele de neînvins ale lui Mourinho.
Am început să-i urmăresc pe Bayern într-un meci, parcă de optimi, cu Fiorentina. Senzația pe care o dădeau nemții împreună cu naționalitățile conlocuitoare de la echipă era aceea că nu pot fi înfrânți de nimeni, iar ce-a urmat cu Manchester sau Lyon mi-a confirmat minunata impresie pe care mi-o făcusem despre ei. N-a mai avut Bayernul, de la Rummenigge încoace, așa o echipă. Mi se părea de ajuns doar să zici: Ribéry și Robben ca orice alte nume de mari jucători să devină Râu, Rățușcă, Rămurică. Cine să stea în fața lor?
Și uite că a stat cineva și anume José Mourinho, acest doctor Caligari al fotbalului. Opinteala lui van Bommel, chinul lui Altıntop, neputința lui Robben, hipnotizați cu toții de mișcarea browniană a masei amorfe a kureților milanezi, asta e ceea ce rămâne ca imagine din acea partidă, care a consfințit victoria definitivă a Interului împotriva a tot ceea ce înseamnă fotbalul.
Modelul Mourinho e modelul omului de succes în această lume. El e la antipodul creatorului. Pus în relație cu poiesisul, omul de succes e incapabil să performeze; prezic de aceea un eșec total al lui Mourinho la Real Madrid. Pus însă să lupte împotriva poiesisului, îl poate contracara. Marii jucători privesc fotbalul ca pe o artă sau ca pe o știință; pentru ei nu există contabilizări de puncte care aduc triumfuri relative, există doar un triumf absolut, cel al talentului și al creației. Messi și Robben nu s-au lămurit nici până în ziua de azi de ce Chivu joacă altceva decât ce știau ei despre fotbal. Și n-or să se lămurească în veci. Omul de succes va fi mereu câștigătorul unor competiții. Pe care întotdeauna le va pierde creatorul.