despre tragedia de la Craiova

victima (în medalion) și agresorul

crima de la Craiova (un elev de 17 ani a fost ucis de unul de 19) a declanșat o sumedenie de reacții, chiar mai imbecile decât ne-am fi așteptat. sigur, tema principală avută în discuție era violența în școli, capitol la care (s-a descoperit cu această ocazie) urmașii lui Vlad Țepeș ar fi pe locul 2 pe mapamond și medalia de argint, medalia de aur trecând în contul strănepoților lui Atilla. personal, din ce-am văzut eu, nu cred că școala românească are o problemă cu violența, ba mi se pare că e printre cele mai inofensive medii de pe plaiul mioritic. în orice caz nu se compară cu mediul politic sau mediul jurnalistic; dar, poate percepția mea n-o fi corectă, mai știi.
deci, reacțiile. ministrul de interne a zis: „constat cu stupoare că în județul Dolj a crescut violența cu 6%”. va să zică, stimați tovarăși, celelalte județe sunt mai fruntașe ca voi în arăturile de toamnă cu 6%. sau, într-un limbaj mai puțin academic, de vină pentru deplorabila moarte a lui Andrei Eduard Goreci e județul Dolj. deși se putea să existe un Andrei Eduard Goreci oriunde, în orice județ din România, și nu numai atât, ci și în orice locșor de pe planeta asta. nu s-au văzut oare nici un fel de filme, documentare sau de ficțiune (ca de exemplu Elephant), despre masacrul de la Columbine? cum explicăm masacrul de la Columbine, din moment ce el nu s-a produs în județul Dolj? ba chiar s-a produs într-un județ care nici măcar nu face parte din fără seamăn de violenta-n școli Românie. iată o întrebare grea, mai ales pentru un minister de interne.
celălalt minister „implicat” era cel al educației. pentru Funeriu, chestiunea cu crima, și contextul în care se înscrie - oh yeah! violenTZa in school, care e așa de cool! - admite soluții salvatoare, pe care le-a și găsit pe loc: organizarea unei videoconferințe cu toți inspectorii, plus promisiunea că va implementa de-aici încolo programul afterschool, care e și mai cool. făcând o paranteză: există șanse mari, dacă președintele și guvernul actual vor rămâne în funcție (nu văd de ce n-ar rămâne, ar fi corect să rămână, poporul i-a ales, poporul să-i rabde în continuare), ca promisiunea cu pricina să se pună în aplicare, pentru ca răzbunarea Băsescului pe profesori - despre care șefu crede că sunt mai bine plătiți ca el - să fie dusă la capăt. iată cum pe cadavrul unui adolescent se poate reclădi echitatea socială.
după Mircea Badea, același cadavru servește drept lecție celor care - fără să aibă prea multe cunoștințe de autoapărare - se avântă ia așa să se amestece în fel de fel de altercații. de vină e, cu alte cuvinte, mortul. păi cine l-a învățat pe Andrei Eduard Goreci să sară să-l apere pe prietenul lui? dacă ești bazat, dacă ești ninja, hai treacă-meargă să te pui cu criminalii, dar dacă nu, fugi! trebuie să ne fie învățătură de minte să nu mai intervenim pentru binele unuia sau al altuia pentru că altruismul - și aici venea o întreagă construcție pseudo-filozofică pe care n-are sens s-o mai dezvolt - e cea mai urâtă formă de egoism, ca drept dovadă uite unde ajungem cu altruismul: la cimitir, la numai 17 ani. cam asta e viziunea lui Badea despre toată afacerea.
n-am urmărit comentariile Monicăi Tatoiu, varianta blondă a lui Mircea Badea, dar cred că și ea are ceva important de spus pe această temă, la fel ca și Mădălin Voicu, și atâția alții... probabil că multora dintre noi o asemenea crimă ne creează sentimente de îngrijorare, că la o adică am fi putut fi martorii ei sau chiar protagoniști, caz în care vorbitul servește ca asigurare a faptului că ești viu... treaba e psihanalizabilă. ce rămâne însă din toată întâmplarea asta nefericită se poate rezuma într-o propoziție simplă și la obiect a celuilalt înjunghiat, singura propoziție care de fapt contează: „l-a omorât ca pe un câine”. nu ca pe un craiovean, nu ca pe un elev insuficient supravegheat, nu ca pe un ageamiu în smardoieli, ci: ca pe un câine. și cu privire la asta nu mai e nimic, dar absolut nimic de făcut sau de zis.