imnul consumului de iarbă

Pierre Clémenti în filmul lui Bertolucci Partner (1968)

mă aşezasem la loc ca un bibelou stricat
ce eram nu mă mai uitam
după porumbeii negri de pe terasă conversam
fără să articulez vreun cuvânt
și după un timp am constatat că mi
se umpluse paharul cu băuturi
reflecții tautologii și muzici

dansul mi-a ridicat ochii din pământ
și din moarte astfel am putut vedea
mâna nevăzută care îmi mângâia părul de pe piept
și care îmi spărgea un coș nevăzut
care nici el nu era
decât în creierii mei și în degetele tale

o altă mână ceva mai văzută
bineînțeles a indianului cobora
paralel cu cerul sprijinindu-se
pe umărul tău în ochii tăi culorile
se schimbau în fiecare secundă
ca și cum ai fi schimbat canalele
cu telecomanda

lin și împăcat în confortul generat de
prezența ta în intimitatea inimii mele
mi-am vomitat în buda publică dragostea
și celelalte grozăvii ale vieții
ca să fac loc unui fulger
mult mai înalt

pe câmpul de bătălie soldații muriseră
sau poate numai dormeau
în pijamaua lui cu constelația Orion
împăratul Finlandiei trecea pe la fiecare
stetoscopiindu-l părintește
iar când se întâmpla să mai ridic capul din tranșee
te întrebam ce mai faci animăluţul meu
și tu în chineza lui Nichita ia la păscut
ni-ho ni-ha ni-ha-ha