leapşa lui als ob dacă şi parcă

- Lepşele Băiatului Ciudat, episodul 3 -

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?
Mă gândesc la mine, cum am făcut să intru iarăşi într-un rahat şi de ce toate mi se întâmplă numai mie.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?
Aş vrea să fiu într-o zi Regele Lear, într-alta Richard al III-lea, apoi Othello, Romeo, Julieta, Oedip, Antigona, Tartuffe etc. Din păcate, mai ales la vârsta mea, nu se mai poate.

3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană cine ar fi aceea?
Pe părinţii mei. I-aş întineri cu vreo 40 de ani.

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?
Rugăciunea îmi poate aduce liniştea sufletească, doar dacă sunt singur şi mă concentrez numai asupra ei. Şi un film bun mă linişteşte, şi muzica lui Chopin sau a lui Bach... depinde acuma şi de ce m-a neliniştit.

5. Care crezi ca a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?
Cel mai important pentru că a fost cel mai neinspirat: momentul în care am abandonat facultatea de matematică.

Merge mai departe la: Link, Speranţa, Lucian, Cristi, Lavinia, Victor şi Andrei, Mihai.

ps. am creat o pagină (sus, lângă home) cu filme bune, foarte bune şi mai puţin bune care pot fi privite online, pe youtube, dailymotion, vimeo ş.a.m.d., pentru cei aflaţi în situaţia mea (nu pot stoca pe dvd-uri filme, în calculator nici atâta). avantaj: filmele nu trebuie descărcate în prealabil. dezavantaj: majoritatea au traduceri în engleză.
voi reactualiza lista în viitor.

tot ce doream să ştiu despre mine, dar îmi era frică să întreb

de Ziua Femeii, fac o bucurie blogrollerilor de ambe sexe dăruindu-le episodul 2 (nu e şi ultimul) din telenovela Lepşele Băiatului Ciudat.

1) Ce îţi propui pentru 2010?
să fiu fericit.
2) În 2010 îţi doreşti să ajungi undeva?
îmi doresc să ajung undeva, dar nu departe, ca să nu fiu nevoit să mă scol de dimineaţă.
3) Cel mai mare eşec pe 2009?
greu de spus... anul 2009 mi s-a părut un eşec de la un cap la altul, şi pentru mine, şi pentru cei din jurul meu.
4) Când erai mic toată lumea te intreba „ce vrei să te faci când vei fi mare“; tu ce răspundeai?
nu mai ştiu ce răspundeam, dar cel mai mult îmi doream să devin cântăreţ.
5) Dacă un înger vine şi îţi spune că mai ai de trăit fix un an, ce faci?
păi, am să mă bucur de cele 365 de zile rămase. şi am să am grijă să mor sănătos.
6) Dacă câştigi la loto 10 mils de euro, ce faci cu banii?
nu prea ştiu ce e 10 mils euro. probabil zece miimi de euro. i-aş da Mariei să îşi ia un rachiu de la cârciuma din colţ.
7) Ce ai vrea să scrie pe piatra ta funerară?
aici se odihneşte Radu Gonciar - vestit blogăr botoşănean.
8) Vrei să încerci în 2010 să sari cu paraşuta?
depinde ce înţelegem prin paraşută.
9) Ce lună urăşti cel mai mult?
la lune ne garde aucune rancune. nici una.
10) În 2012 vine Apocalipsa?
nu. în 2012 Apocalipsa va împlini 2012 ani.

se transmite mai departe către Link, Speranţa, Lucian, Cristi, Lavinia, Andrei, Mihai şi Dida.

Sandu Tudor: Cele cinci opriri ale semnului crucii

Imaginea: crucifix sculptat în nichel, United States Air Force Academy Cadet Chapel, 1963.

Textul de mai jos este din Caietele preacuviosului Părinte Daniil de la Rarău (Sandu Tudor) - 3. Taina Sfintei Cruci, editura Christiana, Bucureşti, 2001, p. 24 sq. -

Drumul ocolit şi întors pe care pătrundem, îndrumaţi de mişcările celor trei degete unite ale dreptei noastre, trebuie să ne dăm seama că are V (cinci) opriri. Aceasta înseamnă că trebuie să ne însuşim pe rând cinci (V) centre de perspectivă diferite şi ierarhizate. Aceste cinci centre de perspectivă sunt şi cinci vămi care trebuie trecute, pentru ca din pragul lor să putem vedea dincolo şi să agonisim închinarea, hrana (euharistică) şi mulţămita euharistică necesară rodniciei semnului. Care sunt acele V (cinci) centre. În sine şi de fapt, ele nu sunt decât trei, care toate nu fac decât un sfânt Unic unu şi [indescifrabil] patru capete. Numărul V este de fapt într-o anume corespondenţă, într-o viziune triunitară cu numărul unu. Numărul patru e numărul realităţii noastre pământeşti: patru puncte cardinale, patru anotimpuri, patru vârste, patru elemente (sau stări), stihii etc.
Numărul V este numărul învierii, al întoarcerii la unul primordial. Şi de aici, din această întoarcere, el este numărul Aminului împlinitor al Crucii.
Numărul IV este un număr al cardinalităţii noastre pământeşti, dar el chiar din aceasta este şi numărul crucialităţii, adică în sine cuprinde o contradicţie. Luptă care descoperă Crucea, Agonia. Doi (2) care se luptă, se opune lui (2), dar 2 × 2 = 4. Nordul cu sudul sunt polare = prima doime. A doua doime. Răsăritul cu apusul sunt sinergetice. Linia polarităţii şi linia sinergiei sunt contradictorii, antitetice. Una e linia solidară de la frunte la tălpi, alta e linia lucrătoare şi mişcătoare a mâinilor, care colaborează, de la dreapta spre stânga. Unul e stâlpul de clepsidră al soarelui şi alta e linia de plutire deasupra apelor şi orizonturilor.
Polaritatea nu poate fi redusă la unitate, pentru că ea s-ar nimici. Sinergia e tocmai unirea, unitatea, ea poate fi redusă la munca dreptei, a braţelor.
De aceea închinarea semnului Crucii este în numele Sfintei Treimi: în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Raportul dintre Tată şi Fiu este o dualitate într-o unitate perfectă, dar o unicie duală, unime, adică polară. Duhul Sfânt este o unitate a pluralităţilor infinite, pe care numărul doi îl reprezintă, fiind cel dintâi multiplu.
Dualitatea Tatălui şi Fiului reprezintă o chenoză, o multiplicitate unică, de nezdruncinat, unitară şi unită, dar care se scoboară în iubire. Unicitatea Duhului Sfânt arată multiplicitatea treimică, care în sine este unitatea energetică a dumnezeirii, care suie în putere şi avânt de la unul la cât mai mulţi.
Îngerul, Boul, Leul şi Vulturul, şi Aminul Inimii, Locul Etimasiei (Tronului ceresc).

tricolorii vor fi albaştri

în urmă cu două zile s-a desfăşurat la televizor un meci epocal. istoria îl va reţine mai ales pentru faptul că echipa naţională a României şi-a schimbat echipamentul, trecând de la culoarea holdelor aurii ale patriei la cea a sângelui vărsat de clasa muncitoare în lupta sa neabătută pentru Contra exploatatorilor. deplasarea spre roşu s-a făcut acasă, în faţa tribunelor arhipline ale stadionului din Timişoara.
a fost un meci alert, în care, în ciuda înfrângerii, ai noştri au dat semne că sunt o echipă de temut. strategiile abordate de antrenorul Răzvan Lucescu au fost, ca de obicei, atât de subtile, încât nu au putut fi sesizate decât de el însuşi. de cealaltă parte, compatrioţii lui Avi Strul au demonstrat o dată în plus că sunt una din marile forţe fotbalistice a Europei - pentru că, nu-i aşa, din moment ce Benayoun joacă la Liverpool, iar Klemi Saban a trecut pe la Steaua, e clar că Israelul se găseşte în Europa.
sigur că, per ansamblu, ai noştri au fost mai buni. şi că şi-au dorit mai mult victoria; şi că şi-au dat viaţa pe teren. să ne amintim în acest sens doar de ratarea monumentală a lui Marica, din minutul 47. poate că, dacă atunci, balonul ar fi intrat în aţe, meciul ar fi luat o altă turnură şi, cu siguranţă, tricolorii ar fi obţinut o victorie de răsunet. iar dacă pe teren s-ar fi aflat, hai nu Adi Mutu, dar măcar umbra lui Adi Mutu, adversarii ar fi rămas... fără replică.
n-am avut nici noroc. pesemne că proaspăt convocatul George Florescu de la FC Midtjylland a adus cu sine ceva putred din Danemarca. arbitrul, la rândul lui, parcă ne-a stat şi el împotrivă. în loc să-i elimine pe Rădoi şi pe Neşu, a preferat să le dea un simplu avertisment, arătându-se partizanul culorii holdelor amintite, culoare care ne-a adus nouă, românilor, atâtea belele.
dar, aşa cum obişnuieşte să spună fostul selecţioner Victor Piţurcă: „în fotbal, orice e posibil“. sau: „nici un meci nu seamănă cu altul“. sau: „credem în continuare în şansa noastră“. etc. de bună seamă că şi actualul selecţioner gândeşte la fel şi, într-o bună zi, va răsări soarele roşu şi pe străduţa sa.
poate că există voci nemulţumite de acest nou meci al echipei noastre naţionale şi care vor dori, după alte asemenea meciuri, demisia lui Răzvan Lucescu. le voi răspunde că preşedintele FRF, Mircea Sandu, va avea încredere deplină în Il Luce jr. iar dacă nu va mai avea încredere, va avea în schimb - rămânând în registrul piţurcian - un as în mânecă: pe Gabi Balint, care tocmai a debutat pe banca tehnică a Moldovei de peste Prut cu o victorie. în orice moment, Mircea Sandu îl poate chema să devină şi selecţioner al celeilalte naţionale mioritice, unind cele două reprezentative asemeni unui adevărat Cuza al fotbalului.

P. S. îmi cer scuze că am lipsit de pe blogul meu şi de pe cele ale altora de o bucată de vreme, dar am avut ceva probleme cu calculatorul şi am reuşit să le rezolv, dar numai parţial. dacă dispar iarăşi, să ştiţi că o să fie tot de la hard.