vreau să nu știu despre mine

Morphée et Iris (ulei pe pânză, 

Pierre-Narcisse Guérin, 1811).

Leapșa de mai jos a plecat de la așa-numita ștrumfiță cu eșarfă, care a trecut pe-aici o singură dată, ca să mă anunțe s-o trec în blogroll că o să procedeze și ea la fel cu mine. Bineînțeles, n-a fost decât jumătate de reciprocitate (ghici din partea cui) care s-a evaporat și aceea între timp. Ștrumfița punea întrebările (altfel simpatice, de tip oracol) sub titlul: vreau să știu despre voi, deși ceva îmi spune că o doare pe ea la eșarfă de toți repondenții. Omu' cu veverițe a răspuns și leapșa a mers apoi la Speranța, de la care o preiau eu.
Întrebările cu muzică de la început le-am trecut la sfârșit din motive ce țin de fizionomia postului.

# Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori
Cred că La voie lactée de Buñuel... hm-hm, meseria.

# Anotimpul preferat
La nuit, cum ar fi zis Hex, când toate anotimpurile devin anotimpuri preferate.

# Unde mergeţi vara asta?
Depinde ce-am să visez la noapte.

# Cartea pe care o iubiţi cel mai mult
Exclud Biblia nu pentru că n-o iubesc, ci pentru că e un răspuns pe care îl dă orice analfabet care n-a citit nici Biblia, nici altceva. Deci: Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul, Dao De Jing și poeziile lui Trakl.

# Serialul la care vă uitați cu plăcere
În copilărie cel mai mult mi-a plăcut Arabela. Până acum câțiva ani, când am văzut unul după altul Vânt și nor, o chestie taiwaneză cu arte marțiale, și Mahabharata lui Peter Brook, mi se rupsese filmul cu serialele. Sunt curios dacă după astea coreene - în special cele cu Jumong și Bidam - aș mai avea aceeași părere (bună) despre Vânt și nor. Altele care mi-au plăcut sunt Queer as Folk (varianta UK), Maestrul și Margareta (rusesc) și  ăla cu Ashton Kutcher... uf, am un lapsus... That 70's Show.

# Aveți ticuri verbale? Daca da, care sunt?
Deci... Știți?... Înțelegeți?... Nu-i așa?... Am dreptate sau n-am dreptate?... Îmi vine-n cap... Sunt expresii pe care le folosesc intenționat, ca să-mi fac ordine între cuvinte sau ca să-mi amintesc din când în când că am un interlocutor.

# Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…
Mai bine nu!

# Orașul în care v-ar plăcea să locuiţi
Reykjavík.

# La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?
La 10, că așa mă trezesc eu de când mă știu.

# Fumați? Daca da, ce ţigari preferaţi?
Când fumam, îmi plăceau Rothmans cu și Carpați fără, poate și fiindcă pe vremea aceea Rothmans fără și Carpați cu nu se prea găseau.

# Ce gen de muzică preferați?
Genul capriccioso. Asta de când mi-a cerut prietenia pe youtube (a nu se înțelege altceva decât că să-i privesc clipurile) utilizatorul CapriccioMusic, pe numele real Stéphane Tétreault, violoncelist canadian în vârstă de 18 ani:


# Formaţii pe care le recomandați
Îmi vine-n cap Palais Schaumburg. Iată o piesă din 1984 a vocalistului Holger Hiller, inspirat intitulată Budapest-Bukarest; s-ar mai putea numi Bukarest-Karakal (și retur) sau Botoschani-Stautscheni:

Dau leapșa mai departe lui Ștefan, Tibi, Alexutz, Ciprian, Dida, Gabi și AprozarNet.

PS. Am o problemă legată de pictura pe care am pus-o ca ilustrație a acestui articol. Morfeu mi se pare oki, e leneș și voluptos așa cum îl visăm cu toții. Dar Iris ca mesageră a zeilor ce „umblă repede ca vântul” (Imnul homeric către Apollo) și ca sorginte a curcubeului n-ar trebui să aibă culoarea aia de ceară și nici cocul așa de bine prins. Părerea mea!