Tomas Tranströmer în românește

Case suedeze risipite

O harababură de brazi masivi
și raze foșnitoare de lună.
Aici se află absorbită
căsuța aparent lipsită de viață.

Până când cade roua dimineții
și moșneagul
- cu mâna tremurândă -
deschide fereastra și sloboade o buhă.

Și spre un punct cardinal diferit
se ivește o construcție nouă
ce fumegă cu aburii
rufelor ușor fluturând

în mijlocul unei muribunde păduri
unde putreziciunea
cu ochelarii citește prin sevă
protocolul gândacului din coajă.

Vara cu ploaie de păr cânepiu
sau un negru nor de furtună
deasupra câinelui lătrând.
Sămânța sfredelește-n pământ.

Voci iritate și chipuri
zboară prin sârmele de telefon
chircite pe rapidele aripi
deasupra milelor de teren mlăștinos.

Pe o insulă a râului
clasa clocindu-și temelia de piatră.
Un fum continuu – sunt arse
actele secrete ale pădurii.

Ploaia se răsucește-n văzduh.
Lumina se clatină în râu.
De la bordură casa veghează
boii albi ai cascadei.

Cu o ligă de grauri
toamna ţine zorile-n şah.
Oamenii se mişcă rigizi
pe scena luminii de lampă.

Lasă-le fără teamă
să pipăie aripa camuflată
şi energia lui Dumnezeu -
înfășurate în beznă.

- traducere Petre Stoica - 

Lamento

El lasă condeiul din mână. 

Iată-l nemișcat la masa de scris, 

nemișcat în vid.

El lasă condeiul din mână.

Prea multe nu poți să scrii, nici să ștergi.

Te paralizează ceva ce se întâmplă

foarte departe de tine, deși

misteriosul sac de voiaj îți bate ca inima.

Afară e vară timpurie.

Un fluierat în tufiș - un om ori o pasăre!

Și cireșii în floare, legănându-se

peste bagajele tale (te-ai întors acasă).

Și trec săptămânile.

Noaptea cade încet peste noi.

Fluturi nocturni se lipesc de fereastră.

Minuscule, pale, telegrame-ale lumii.

- traducere Veronica Porumbacu - 

A fost 

(fragment)

Moartea e numai o raniță pe care-o depun

la capătul drumului,

o umbră cenușiu-plumburie

ce se topește-n lumină.

Moartea e numai plugul 

ce răstoarnă pământul vieții,

pâinea tare de secară

ce ne curăță dinții.

Moartea e doar un fugar

care-o ia înainte,

un dezertor

ce ne încredințează parola.

Moartea e doar un gard de mărăcini

în jurul unor flori de lumină:

podoaba întunecată ce ne-ngăduie

să intrăm la serbare.

- traducere Veronica Porumbacu -

Cele trei poezii de mai sus au apărut în antologia Poezia nordică modernă II. Norvegia-Suedia, BPT, 1968, pp. 292-295. Mă așteptam să le regăsesc pe net, imediat după ce autorul a luat Nobelul, dar se pare că mie mi-a revenit și mai (ig-)nobela sarcină de a încălca drepturi de autor, copyright, alea-alea.