deserviciile secrete

Respice finem
(Jacopo Ligozzi, c. 1590-1600).

Pe blogul Andreei Paul Vass (cea mai nesuferită femeie de la Elena Ceaușescu încoace: și carieristă, și îngâmfată, și nimfomană, și isterică - o corceală sinistră de Udrea, Stănoiu și Brucan) se găsește bugetul pe anul viitor. Eu nu mă pricep la economie, dar tot ce e scris acolo mi se pare un fel de plan cincinal despre care trebuie raportat mai sus, forurilor superioare, și tolocănit mai jos, tâmpiților care suntem, ca să ne intre bine în cap ce face ea, adică guvernul cu g mare, adică țara cu ț mare, pentru noi. Ceea ce vreau să remarc la importantul document propagandistic e că devin tot mai „prioritizate” SRI, SIE, SPP - în condițiile în care România nu este amenințată de niciun atentat terorist.
Ce sunt SRI și SIE, pentru mine? Urmașele securității, reformulările asezonate, updatate ale securității ceaușiste. Securitatea n-a dispărut la revoluție, ci dimpotrivă, s-a ranforsat. CT Popescu a susținut mai demult, cu argumente îndoielnice, că revoluția din decembrie n-a fost anticomunistă, ci comunistă. Eu aș zice că a fost mai degrabă o revoluție securistă, privind lucrurile prin prisma a ceea ce s-a întâmplat ulterior.
Securiștii s-au descurcat după revoluție mai bine decât înainte. Ei sunt singura tagmă care a prosperat în România. Cei care au activat în securitatea ceaușistă au făcut averi rapide (cazul Patriciu), și-au deschis trusturi de presă (cazul Felix), au căpătat funcțiile cele mai importante în stat (mergând până la Băshitul suprem). Deși, evident, nu toți căpătuiții din România au fost lucrători ai securității, majoritatea covârșitoare au ajuns acolo unde glodul pământurilor n-a ajuns datorită raportării lor securistice la lume și viață.
Securistul - ca o definiție de manual, așa - este cel care își vinde conștiința pe o banană sau un cartuș de Kent. Citat din memorie, apud Culianu. Și continui, tot din memorie: Spre deosebire de alte servicii secrete, securitatea n-a avut și n-are treabă cu spionajul. Securiștii de ieri și sereiștii de azi sunt prea cretini pentru așa ceva. Filajul e o chestie care face parte, ba chiar e sine qua non, din activitatea cea mai importantă a securistului, și anume bișnița. Eu ți-o torn pe Ana, tu mă lași să-mi vând banana. Victima e mijlocul și nu scopul. Nici înfometarea și îndobitocirea oamenilor nu fac parte din planul bugetar al foștilor securiști actualmente sereiști, ci ele se produc datorită prostiei și lăcomiei serviciilor și oamenilor pe care ei îi propulsează, cu care ei fac afaceri și pe care ei îi sprijină.
Nu e nici urmă de teorie a conspirației dacă zic: de vină că suntem ultima găină din cotețul Europei sunt, în primul și-n primul rând, serviciile noastre secrete. Nu clasa politică, nu alegătorii, nu ciocoii vechi și noi. Partidele politice au fost infiltrate și „dirijate” din interior de servicii, care își numesc într-o veselie oamenii de la vârf. Pe electori nu-i poți învinui, atunci când tot ce le poți oferi este un bilet de vot cu opțiunile Băsescu și Geoană. Miliardarii noștri - cei care, îmbinând armonios politica și afacerile, au făcut bișniță cu fabricile și uzinele lui Ceaușescu - n-au făcut decât să repete lecția cu banana și cartușul de Kent învățată de la securiști.
Societatea românească se mișcă după cum cântă aceste servicii, sunt învățați să prețuiască „valorile” lor: trădarea, șantajul, minciuna, contrabanda, contrafacerea. E o societate tot mai securizată. Propaganda patriotardă pentru stemă, steag, imn face parte din arsenalul securistic de umilire a poporului prin glorificarea unor entități abstracte supraordonate lui. Chiar și așa-zisa luptă împotriva corupției se desfășoară tot sub stindarde securistice, cu selectarea dosarelor după hachițe politice și cu interceptări de telefoane ca singure probe contra învinuiților.
Că suntem cea mai buimacă națiune, că în 20 de ani nu s-a creat nimic, că n-au știut frații noștri europeni cum să ne mai bage în UE și NATO, că într-un final, nemaisuportându-ne, nu ne-au lăsat în Schengen, că a fi român e pentru occidental sinonim cu a fi hoț, că avem în fruntea țării o panaramă cu care nu discută nici un lider european serios, că economia românească pur și simplu nu există ș.a.m.d. - toate astea sunt „performanțele” pentru care sunt premiate și răspremiate serviciile noastre. Care btw au avut de păzit un singur terorist și i-au dat drumul să plece cu blagoslovenie de la Cotroceni. Nu finanțarea suplimentară, ci pur și simplu desființarea SRI și SIE, e condiția necesară ca România să se transforme în ceva mai bine. N-avem nevoie de SRI și SIE, tot așa cum n-avem nevoie de tâlhari și de trădători.