despre travelling

... foarte pe scurt.

inebranlabilul CTP

Ieri am prins la tv o dispută între Cristian Tudor Popescu (CTP) și Miron Cozma, ceva legat de mineriade. Din păcate, emisiunea respectivă e concepută în așa fel încât oamenii care n-au nimic de zis - gen Corina Drăgotescu sau Radu Berceanu - să poată clămpăni în voie, iar cei care într-adevăr merită ascultați - mă refer mai ales la CTP - să nu fie lăsați să vorbească. Am înțeles doar atât de la CTP, că el nu este vinovat de mineriade și că nu regretă nimic din ce-a scris și ce-a gândit atunci.
Numele jurnalistului Gândului apare în cea mai citită și chiar citată postare de pe blogul ăsta, de aceea simt nevoia să revin. Nu aș vrea să fiu greșit înțeles cu privire la acel articol. E scris la nervi: pur și simplu mi-am amintit de atmosfera acelor mineriade și de presa ordinară a puterii de atunci, din care am căutat pe net niște mostre. Chiar dacă tonul se vrea justițiar și închei cu niște articole de Cod penal, nu mă interesează băgarea cuiva în pușcărie. Nici măcar a lui Băsescu, despre care „inocentul” Cozma susține acum că a fost implicat în toate mineriadele, în cea din septembrie 1991 fiind chiar cel ce a organizat logistic treaba cu transportul - credibil, pentru că a fost ministrul „de resort”, cum ar spune Drăgoteasca noastră, și imediat înainte, și imediat după acea mineriadă.
Ce mi se pare mie anormal la CTP este că el își apără poziția din '90 cu privire la evenimente. Alt nume pomenit în postarea mea, Lelia Munteanu, regretă porcăriile de atunci, iar despre textul din care eu am citat afirmă că e „sinistru”. CTP se încăpățânează însă să susțină că avea dreptate; mai mult, și-a republicat „Spirala violenței”, un editorial prost scris, de propagandă fesenistă tipică acelor vremuri, un editorial care-i strică firma: el afirma acum un an:

Bineînțeles că asta spuneam pentru că asta era realitatea. Una dintre cele mai mari manipulări din aceşti 20 de ani este aceea de a pomeni constant de 14-15 iunie, de atrocităţile reale ale minerilor. Ca şi cum ele ar fi pornit din senin! A venit Iliescu şi le-a spus: „Bateţi-i pe ăia! Că sunt duşmanii poporului!". Nu este aşa. A existat o întreagă zi de 13, despre care nu se pomeneşte aproape deloc. Minerii ar fi venit la Bucureşti oricum, chiar dacă nu-i chema Iliescu. Elementul care a determinat venirea lor a fost oprirea emisiei TVR. La 13 iunie 1990, eu eram la TVR. Televiziunea a fost invadată. Erau lupte la fiecare colţ de coridor.

În caz că există vreun cititor la postarea asta să judece limpede. Să zicem că în ziua de 13 s-a întâmplat ceva în București, de-au luat foc autobuzele lui Chițac. Atunci de ce n-au venit spontan, ca să apere statul de lovitura de el, adică de stat, nu doar minerii, ci și proletari, agricultori sau poate chiar intelectuali care mai și muncesc, nu doar gândesc, din alte zone ale țării, hai, nu de la mine, de la Boston City of Moldavia, ci de la Ploiești sau Giurgiu, care-s mai aproape de București? Violența nu justifică violența, sau o putea justifica doar în mințile întunecate ale celor care au organizat și dus la îndeplinire mineriadele.
Cu toții în 1990 eram bezmetici și cu toții ne-am schimbat părerile între timp. Eu de pildă credeam că Marian Munteanu e un tânăr patriot anticomunist, necum omul lui Măgureanu. Sau că Paler e un mare dizident și romancier, nu un fost membru al CC al PCR, reciclat. Sau că Liiceanu, ca semnatar al Apelului către lichele, n-are cum să fie lichea. Așa că înțeleg regretele Leliei Munteanu. Ce nu înțeleg e de ce domnul Popescu rămâne inebranlabil*.

* Cuvântul inebranlabil e un franțuzism sinonim cu ceva mai activisticul „de nestrămutat”. CTP râdea de el aseară, întrucât a fost folosit de Simina Mezincescu într-un apel către mineri, într-o apariție tv ciudată, alături de Doina Cornea, acum 20 de ani pe vremea asta.

vreau să nu știu despre mine

Morphée et Iris (ulei pe pânză, 

Pierre-Narcisse Guérin, 1811).

Leapșa de mai jos a plecat de la așa-numita ștrumfiță cu eșarfă, care a trecut pe-aici o singură dată, ca să mă anunțe s-o trec în blogroll că o să procedeze și ea la fel cu mine. Bineînțeles, n-a fost decât jumătate de reciprocitate (ghici din partea cui) care s-a evaporat și aceea între timp. Ștrumfița punea întrebările (altfel simpatice, de tip oracol) sub titlul: vreau să știu despre voi, deși ceva îmi spune că o doare pe ea la eșarfă de toți repondenții. Omu' cu veverițe a răspuns și leapșa a mers apoi la Speranța, de la care o preiau eu.
Întrebările cu muzică de la început le-am trecut la sfârșit din motive ce țin de fizionomia postului.

# Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori
Cred că La voie lactée de Buñuel... hm-hm, meseria.

# Anotimpul preferat
La nuit, cum ar fi zis Hex, când toate anotimpurile devin anotimpuri preferate.

# Unde mergeţi vara asta?
Depinde ce-am să visez la noapte.

# Cartea pe care o iubiţi cel mai mult
Exclud Biblia nu pentru că n-o iubesc, ci pentru că e un răspuns pe care îl dă orice analfabet care n-a citit nici Biblia, nici altceva. Deci: Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul, Dao De Jing și poeziile lui Trakl.

# Serialul la care vă uitați cu plăcere
În copilărie cel mai mult mi-a plăcut Arabela. Până acum câțiva ani, când am văzut unul după altul Vânt și nor, o chestie taiwaneză cu arte marțiale, și Mahabharata lui Peter Brook, mi se rupsese filmul cu serialele. Sunt curios dacă după astea coreene - în special cele cu Jumong și Bidam - aș mai avea aceeași părere (bună) despre Vânt și nor. Altele care mi-au plăcut sunt Queer as Folk (varianta UK), Maestrul și Margareta (rusesc) și  ăla cu Ashton Kutcher... uf, am un lapsus... That 70's Show.

# Aveți ticuri verbale? Daca da, care sunt?
Deci... Știți?... Înțelegeți?... Nu-i așa?... Am dreptate sau n-am dreptate?... Îmi vine-n cap... Sunt expresii pe care le folosesc intenționat, ca să-mi fac ordine între cuvinte sau ca să-mi amintesc din când în când că am un interlocutor.

# Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…
Mai bine nu!

# Orașul în care v-ar plăcea să locuiţi
Reykjavík.

# La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?
La 10, că așa mă trezesc eu de când mă știu.

# Fumați? Daca da, ce ţigari preferaţi?
Când fumam, îmi plăceau Rothmans cu și Carpați fără, poate și fiindcă pe vremea aceea Rothmans fără și Carpați cu nu se prea găseau.

# Ce gen de muzică preferați?
Genul capriccioso. Asta de când mi-a cerut prietenia pe youtube (a nu se înțelege altceva decât că să-i privesc clipurile) utilizatorul CapriccioMusic, pe numele real Stéphane Tétreault, violoncelist canadian în vârstă de 18 ani:


# Formaţii pe care le recomandați
Îmi vine-n cap Palais Schaumburg. Iată o piesă din 1984 a vocalistului Holger Hiller, inspirat intitulată Budapest-Bukarest; s-ar mai putea numi Bukarest-Karakal (și retur) sau Botoschani-Stautscheni:

Dau leapșa mai departe lui Ștefan, Tibi, Alexutz, Ciprian, Dida, Gabi și AprozarNet.

PS. Am o problemă legată de pictura pe care am pus-o ca ilustrație a acestui articol. Morfeu mi se pare oki, e leneș și voluptos așa cum îl visăm cu toții. Dar Iris ca mesageră a zeilor ce „umblă repede ca vântul” (Imnul homeric către Apollo) și ca sorginte a curcubeului n-ar trebui să aibă culoarea aia de ceară și nici cocul așa de bine prins. Părerea mea!

oranjul lor e albastru, oranjul nostru e maro

Souvenir de Mauve (ulei pe pânză,
Vincent Willem van Gogh, 1888). 

Una din absurditățile cele mai frapante ale național-comunismului (sau cum vrem să-l numim pe strămoșul legitim al peremismului și băsismului) constă în următoarea, cel puțin aparentă, contradicție. Pe de o parte, se susținea că românul din toate timpurile și locurile a fost, este și va fi de-a pururi cea mai ospitalieră ființă din câte există. Pe de altă parte însă, se mai zicea că, în pofida acestui spirit deschis, ori de câte ori veneau fel de fel de derbedei să-l cotropească, același român otrăvea fântânile, pârjolea câmpiile ș.a.m.d., așa încât prefăcea în praf și pulbere atuul principal cu care se fudulea în restul ocaziilor. Extreme care se atrag? Sau otrăvirea și pârjolirea să fie tocmai cheia de boltă a ospitalității mioritice? Ideologia s-a dus fără să lase o explicație coerentă a fenomenului.
Mi-am amintit de acest paradox în cursul ultimului meci România - Olanda, inspirat supranumit Țara manelelor vs Țara lalelelor. Nu e vorba de acel meci din orezărie, de pe stadionul pârjolit, în care alde Chivu au reușit să-i bată pe băieții lui van Basten și să se califice pentru ultima dată la euro. Nici de meciul de la același euro, unde ospitalieri au fost... jucătorii de rezervă ai olandezilor, până când van Persie s-a plictisit de atâta bunăvoință nerăsplătită. Și nici de finala Campionatului Mondial, când comentatorii tvr au fost singurii de pe planetă care nu l-au recunoscut pe prințul moștenitor Willem al Oraniei. Din păcate însă, nu e vorba de nici un meci de fotbal aici.
Olandezilor, din motive cât se poate de întemeiate, nu le place Românica. Au zis despre ea că nu e stat de drept (ceea ce vede oricine cu ochiul liber) și de aceea nu vor s-o primească în Schengen. Lucru care nu i-a lăsat indiferenți pe mai-marii noștri, ci i-a făcut să se îmbățoșeze ca niște blocuri ale lui Ceaușescu în erecție. Contraatacul dâmbovițean, desfășurat printr-o pasă de mare adâncime pe axa Băse-Blejnar, s-a încheiat cu un fault grotesc al vămii rrrromâne:

Vineri seară, chiar în ziua în care reprezentanţii Ministerului imigraţiei din Olanda au anunţat că Guvernul de la Haga se va opune aderării României în spaţiul Schengen, vămile noastre erau luate cu asalt de zeci de inspectori trimişi de la Bucureşti cu o singură ţintă: transporturile de flori trimise dinspre Olanda. Toată suflarea funcţionărească care a descins la frontierele patriei avea un singur scop: găsirea unei misterioase bacterii „periculoase”. Nicio autoritate nu a putut spune însă până acum clar despre ce bacterie e vorba.

Toată acțiunea, menită să fie o replică la acuzațiile de corupție și de injustiție lansate de neerlandezi, n-a făcut decât să le confirme și să le răsconfirme. Pesemne, la acest abuz a lucrat aceeași prostie îngemănată cu neamprostie care a conceput și paradoxul ospitalierului pârjolitor. Dar și mai prostească și mai neamprostească e reacția populației la aceste acțiuni. Cititorii Adevărului, ziarul băsesc al lui să-ți-fie-rușine-Dinu-Patriciu, au demonstrat cu acest prilej că seamănă foarte bine cu cei care citeau acest ziar și acum 21 de ani, când Iliescu reușea - cu sprijinul minerilor - să le interzică pe celelalte, și cu cei de acum 50 de ani, când, prin condeiul lui Brucan, Scânteia articula popoarele imperialiste și exploatarea omului de către om. Printre cele mai aplaudate comentarii au fost:

- ho mo-land 0 -rumania 1! 

- cat tupeu pa bulangii de olandezi afara cu ei din romania boicot la toate produsele olandeze si franceze daca nu suntem buni pentru chengen atunci nu suntem buni nici pentru importul florilor.afara cu toti olandezi din romania sa se duca in tara lor bogata si sigura ,romania nu e demna de aparat granita estica a uniuni ,atunci ce cauta in romania.

- Cata ipocrizie pe capul olandezilor, ne acuza de santaj, noi nu trebuie sa-i acuzam de nerespectarea tratatelor europeene? Si in afara de asta , frontiera de vest nu este desfintata tocmai din cauza lor, popor de homosexuali si drogati ce sunt. in speranta ca personalul ambasadei olandei citeste mesajele le transmit un: Nederlanders zijn niet welkom in Roemenië!!

- Ţineţi la ţara voastră şi apăraţi-i interesele, dacă vreţi ca într-o bună zi să fiţi mândri de ţara în care v-aţi născut! Cunosc destul de bine istoria Olandei şi nu se compară cu ce-am îndurat noi de-a lungul timpului! Olandezii nu au fost vecini cu URSS-ul şi nu avut 50 de ani de comunism care să-i prostească, uniformizeze şi înfometeze! Dacă ţările din Balcani nu ar fi opus o rezistenţă îndârjită împotriva tendinţei de expansiune a otomanilor (dându-le astfel răgaz ţărilor din Occident să se plimbe cu bărcuţa şi să facă colonii), la ora actuală s-ar fi vorbit limba turcă în Europa! Nu se poate ca, lucrurile să continue astfel la nesfârşit în România! Am covingerea că atunci când vom avea conducători carismatici, iubitori de ţară şi iubiţi de popor, lucrurile se vor schimba radical!

Etc. Repet, nu e vorba de Săptămâna sau Tricolorul, e vorba de românlor din 2011, care au intrat în UE și vor să intre și în Schengen. Multă vreme i-am considerat pe cititorii lui Vadim Tudor drept summa summarum în materie de idioțenie crasă. Iată însă că Adevărul - ca și Evenimentul zilei, altă oficină băsească - are un public cel puțin la fel de inteligent. Mai mult, ca afrodisiac pentru noi fantezii despre „poporul de homosexuali și drogați”, ziarul lui Patriciu și Cartianu le-a servit înfierbântaților cititori și o poveste intitulată Drama româncelor prostituate în Olanda, în care singurii olandezi implicați sunt... polițiștii, care i-au trimis pe români, fie ei prostituate sau proxeneți, acasă. La așa cititori, jurnaliști mai buni nici că se puteau.
România băsistă - dovadă și incidentul de alaltăieri legat de Rege - e o Românie tot mai peremistă, doar că-cu un IQ mai mic. Ce e Pora, decât o Olguța Vasilescu mai fără haz; sau Turcescu, decât un Vadim Tudor mai incult; sau Cristoiu, decât un Bolcaș mai senil; etc decât un șamd. Le urez să-i mănânce Schengenul pe toți, dar numai când o să învețe să se comporte frumos cu portocaliii adevărați!

mămăligă cu jazz

RIP Johnny Răducanu!

cum descărcăm (muzică) de pe youtube

Din ciclul: tot ce doreați să știți despre diverse chestii care nu vă interesau în mod deosebit, sau poate vă interesau dar vă era lene să vă documentați asupra lor, sau poate nu doreați să le știți nicidecum și ați nimerit aici ca musca-n cafea, sau poate ați nimerit tocmai pentru că știați că aici veți putea afla tot ceea ce deja știați, sau poate vă gândeați că, nimerind aici, s-ar putea să aflați ceva ce v-ar putea folosi cândva, chiar dacă acum e egal cu zero pentru dumneavoastră, sau flecuștețe pe care nu le-ați găsit în trecut la precedenta sumară gugăleală etc. etc. etc. blogul de față vă prezintă: patru moduri de a descărca de pe youtube - muzică, dacă s-ar putea, dar și altele.
1) Aveți Mozilla Firefox? Sau folosiți ca babele doar Opera și Internet Explorerul? În caz că ați răspuns da la prima întrebare și nu la cea de-a doua, coborâți cu încredere DownloadHelper, o extensie firefox constând în trei butonașe care, atunci când youtube (și nu neapărat, poate să fie și dailymotion, vimeo sau metacafe) nu rulează, stau triste, cuminți și cenușii. Când pornește însă un clip ele se colorează vesele în culorile tricolorului nostru drag, sau, în caz că sunteți de-un sânge cu Pișta și vă suiți pe deal ca să vă uitați la Ardeal, în culorile fundamentale ale paletei cromatice. Atenție însă, Download Helper e add-on de la Mozilla și nu merge cu GoogleChrome.
2)  La capitolul progrămele unul mai acătării este FreeYouTubeDownload. Or mai fi și altele, dar mai toate (inclusiv ăsta) își manifestă dorința fierbinte de a vă instala un toolbar în browser, ceea ce e de evitat. FreeYouTubeetc este într-adevăr freeware și simplu, și te lasă să alegi între formaturile videoclipului-destinație, ba mai mult, are opțiuni (minime) pentru conversia acestuia în avi.
3) În caz că nu vă descurcați cu astea rămân saiturile ClipNabber și KeepVid. Nu aveți decât un singur lucru de făcut, de introdus în căsuța fără zorele unde scrie: URL: adresa videoclipului de descărcat. Cum formatul output-ului va fi mp4 sau flv, el va trebui convertit mai apoi cu programe ca UltraVideoConverter, AviDemux  sau Prism. Cel din urmă e shareware, așa încât, dacă expiră perioada trial, va trebui să-l dezinstalați și să-l instalați la loc.
4) Descărcarea coloanei sonore a unui clip, în format mp3, se face apelând la saitul TuneNabber - care evident e din aceeași familie cu ClipNabber de la punctul 3 - sau la alte adrese, al căror nume spun totul: youtube-mp3.org sau video2mp3.net.

Evanghelia după twitter

Matt Damon vs. Bobby Fischer

Bobby Fischer (1943-2008), cel mai mare șahist din toate timpurile:
You don't learn anything in school. It's just a waste of time. You lug around books and all and do homework. They give too much homework. You shouldn't be doing homework. Nobody's interested in it. The teachers are stupid. They shouldn't have any women in there. They don't know how to teach. And they shouldn't make anyone go to school. You don't want to go, you don't go, that's all. It's ridiculous. I don't remember one thing I learned in school. I don't listen to weakies. My two and a half years in Erasmus High I wasted. I didn't like the whole thing. You have to mix with all those stupid kids. The teachers are even stupider than the kids. They talk down to the kids. Half of them are crazy. If they'd have let me, I would have quit before I was sixteen.

„Nu înveți nimic în școală. Nu e decât o pierdere de vreme. Moșmondești întruna cu cărțile și toate celelalte și faci teme. Îți dau prea multe teme. N-ar trebui să le faci, nimănui nu-i pasă de ele. Profesorii sunt stupizi. N-ar trebui să aibă nici o femeie acolo. Ele nu știu să predea. Și n-ar trebui să fie nimeni obligat să meargă la școală. Nu vrei să mergi, nu te duci și cu asta basta. E caraghios. Nu-mi amintesc nici măcar un lucru pe care să-l fi învățat în școală. Nu-i ascult pe weakies [așa îi numea Fischer pe jucătorii slabi - n.n.]. Cei doi ani și jumătate petrecuți în școala Erasmus sunt irosiți. Nu-mi plăcea deloc. Trebuie să intri mereu în combinație cu toți copiii ăia cretini. Profesorii sunt chiar mai cretini decât copiii. Îi iau de sus pe copii. Jumătate din ei sunt nebuni. Dacă m-ar fi lăsat, aș fi renunțat înainte să fi împlinit șaisprezece ani.”

Matt Damon; de fapt nu îl combate pe Bobby Fischer, ci pe vreun Funeriu de-al lor; scuze, nu am tradus chiar totul și chiar ad litteram:

Clipul întreg, în care la început vorbește mama lui Matt Damon, se găsește la adresa: link.

interviu cu Atsuto Uchida

horoscopul săptămânii

BERBEC (21 martie - 20 aprilie). Veți achiziționa o pelerină magică; aveți însă grijă când vă încheiați la nasturi. Dacă vă încheiați la nasturele superior, deveniți invizibil ziua în amiaza mare. Dacă vă încheiați la nasturele inferior, deveniți vizibil, dar numai noaptea, pe cer și în limitele propriei constelații. Lucru care n-ar face decât să complice harta astrologică și să ne îngreuieze inutil munca.

TAUR (21 aprilie - 21 mai). Săptămâna începe prost pentru dvs. Luni veţi mânca nişte fasole stricată care nu vă va cădea bine la stomac. Din fericire, marţi şi miercuri vă veţi întrema cu mămăligă cu brânză şi cartofi prăjiţi. Joi veţi primi o invitaţie să plecaţi în străinătate şi tot weekendul vă veţi gândi dacă să o acceptaţi sau nu. Credem că, după atâtea ieşiri la budă, o ieşire în altă parte n-ar strica.

GEMENI (20 mai - 20 iunie). Veți căpăta o ofertă insolită: de a deveni femeie de serviciu într-o instituţie somptuoasă. Chiar de a doua zi, vă veţi pune baticul în cap, gata să primiţi noua slujbă. Ajuns(ă) acolo, veţi avea surpriza să constataţi că postul e deja ocupat de o persoană care vă seamănă întru totul: la mimică, la gesturi, la limbajul folosit. Chiar şi numele respectivei persoane e același, diferind doar printr-o literă (de ex. dacă vă cheamă Kaká, ea va fi Kafka).

RAC (21 iunie - 22 iulie). Imobiliarele sunt ţinta preocupărilor în această săptămână. Un OZN va ateriza pe pervazul unde locuiţi şi din el vor coborî şapte marţieni verzui cu ochelari fumurii care vă vor propune o afacere. E de presupus că nici nu sunt marțieni, ci niște mafioți transplanetari sub acoperire. Contractul pare să fie avantajos ambelor părţi. Veţi putea închiria anumite clădiri din sistemul solar, la alegere, exceptând clădirea B1, unde se află concurenta noastră Urania.

LEU (23 iulie - 22 august). Vă veţi lua în serios calitatea de rege al animalelor şi veţi porunci elefantului să vă aducă nişte documente la semnat. El vă va da cu tifla, sau cu trompa, il va tromper,  cum se zice, ceea ce vă va înfuria peste măsură. Îl veţi trimite pe tigru să-l admonesteze verbal, dar cei doi sunt prieteni buni şi merg deseori la câte o bere împreună. Ceea ce vă recomandăm şi dvs să o faceţi, cu unul dintre animalele care vă mai sunt fidele.

FECIOARĂ (23 august - 22 septembrie). Viața dvs va decurge ca o telenovelă cu întorsături neprevăzute. Astfel, veţi descoperi că Rosaura îl trădează pe Osvaldo cu un anume Remedios, în timp ce Osvaldo se „remediază” şi el la una mică cu Pablo José. Episodul următor ne va arăta că mătușa Tamara nu e soţia unchiului Adriano, ci sora lui, şi nu e femeie, ci bărbat. Cât despre Aurelia Fernanda, nu e nicidecum oale şi ulcele, cum o lăsasem acum trei săptămâni, ci se distrează pe Coasta de Azur cu chipeşul Hermelindo.

BALANȚĂ (23 septembrie - 22 octombrie). Fanteziile - mai mult sau mai puțin erotice - legate de anumiți fotbaliști vi se vor spulbera ca prin farmec după meciul România - Franța. Vor conta rezultatul, jocul, echipa de start, schimbările și, nu în ultimul rând, antrenorul echipei. După meci, veți oscila între cele două alternative de a folosi telecomanda: cea de a schimba canalul și cea de a aduce o corecție fatală ecranului.

SCORPION (23 octombrie - 21 noiembrie). Aici avem două tipuri de horoscop: unul pentru scorpionul-președinte și alta pentru scorpionul normal. Scorpionul-președinte o va arde-n continuare în roșii montane, că de mult nu i-a mai picat și lui vreun comision gras. Scorpionul normal se va perfecționa din punct de vedere șahistic și va da mat folosindu-se de o combinație în care vor intra un nebun în libertate și un pion travestit în „regină”.

SĂGETĂTOR (22 noiembrie - 21 decembrie). Va fi o săptămână a transformărilor pentru dumneavoastră. Luni vă veți transforma în omul-păianjen, marți în omul-puma, miercuri în omul cu masca de fier, joi în omul din Atlantis și așa mai departe. În noaptea de vineri spre sâmbătă veți avea un vis pe care l-au mai avut și alții înainte și acel vis vă va pune, după atâtea metamorfoze, o chestiune identitară: sunteți om sau fluture? Dilema s-ar putea rezolva duminică, uite-așa, dintr-o bătaie de aripă.

CAPRICORN (22 decembrie - 19 ianuarie). Horoscopul dumneavoastră, din păcate, n-a putut fi descifrat până la încheierea ediției, deoarece Neptun și Pluto și-au inversat între ei numerele de la casă. Mai exact, deși Neptun trebuia să fie în casa a treia, iar Pluto în casa a unsprezecea, ei n-au stat cuminți în casele lor, ci s-au dus unul în vizită la celălalt, intersectându-se pe drum. Cei doi s-au bucurat foarte mult de întâlnire și au uitat să mai dea un verdict cu privire la zodia dvs.

VĂRSĂTOR (20 ianuarie - 18 februarie). Banii pe care îi veţi câştiga la pariuri sau la loz în plic îi veţi investi într-o acțiune caritabilă care va avea ca finalitate revitalizarea parțială a băncilor unde aveţi datorii. Cât despre pasiunile care vă macină, ţineţi-le în frâu. Încă România nu e o ţară în care un bărbat să se poată plimba braţ la braţ cu alt bărbat fără ca nimeni din jur să nu se simtă incitat de priveliște. Într-o formă sau alta.

PEȘTI (19 februarie - 20 martie). În zilele de luni și marți veți înota în ape liniștite, scriind pe blog la un horoscop și așteptând ca automatul de cafea să-și ia zborul. Pe la mijlocul săptămânii, sunteți convocat la un film porno, ca spectator deocamdată, nu ca actor. În weekend, Harap-Alb vă va pescui și vă va duce cu el pe planeta Saturn, unde veți petrece împreună câteva momente pe care nu le veți uita.

Antonie de Suroj: Despre bogăție și sărăcie

Iisus și Tânărul bogat (autor: ?, sec. ?).

În Numele Tatălui și al Fiului şi al Sfântului Duh.
Domnul ne avertizează astăzi cât de dificil este pentru un om bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Înseamnă asta, oare, că Împărăția lui Dumnezeu este deschisă numai celor nevoiași, celor ce sunt săraci material, celor cu totul lipsiți de pe pământ? Nu. Împărăţia lui Dumnezeu este deschisă tuturor celor ce nu sunt robiți de posesiuni. Când citim prima Fericire: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor, ni se oferă o cheie pentru această zicere: cei săraci cu duhul sunt cei care au înţeles că nu posedă nimic care să fie al lor. Am fost creați ca un act al lui Dumnezeu, dragostea Lui ne-a adus la existență, la viață; Dumnezeu ne-a dăruit comuniunea cu El, la care nu avem nici un „drept”; El ne-a descoperit voia Sa liberă atunci când am fost înfometați și disperați. Tot ce suntem, tot ceea ce posedăm nu este al nostru, în sensul că nu noi ne-am creat și nu noi am creat ceea ce este aparent al nostru - tot ceea ce suntem și tot ce avem este iubire, iubirea lui Dumnezeu şi iubirea de oameni. Și nu putem avea nimic, deoarece totul este un dar, care ne scapă din mâini oridecâteori vrem să spunem: „Este al meu”.
Pe de altă parte, Împărăția lui Dumnezeu este cu adevărat împărăția celor conștienți că sunt bogați în chip nelimitat, deoarece putem primi orice de la iubirea divină şi de la iubirea umană. Suntem bogaţi pentru că nu avem nimic, suntem bogați pentru că ne sunt dăruite toate. Astfel că este greu pentru cineva care îşi închipuie că pe merit este bogat, să participe la acea Împărăție în care toate sunt semne ale iubirii și sunt de neînsușit pentru că sunt primite de la alții; pentru că atunci când spunem că avem ceva care ni s-a dat, fie de Dumnezeu, fie de grija omenească, scădem din misterul iubirii.
În afară de aceasta, deîndată ce ne agățăm de câte ceva, devenim sclavii acelui ceva. Îmi aduc aminte cum, când eram tânăr, un om mi-a spus: Nu înțelegi oare că, în momentul în care ții o monedă de aramă în mână și nu ești gata să deschizi mâna și să-i dai drumul, acea mână e pierdută, nu mai poți folosi o mână și nici chiar corpul tău, deoarece toată atenția ți se concentrează doar asupra modului în care trebuie să procedezi pentru a nu pierde moneda - iar restul e uitat.
Și dacă suntem posesorii unui bănuț de aramă, și dacă ne simțim stăpâni peste alte bunuri - de ordin intelectual, emoțional, material - este irelevant, ceea ce contează e că nu ne mai putem folosi mădularele sau mintea sau inima, nu mai suntem liberi, iar Împărăția lui Dumnezeu este o împărăție a libertăţii.
Și iarăși: cât de dificil este pentru cineva care nu e lipsit de nimic, care a posedat întotdeauna mai mult decât are nevoie, să înțeleagă nevoile altora: sărăcia lor materială, emoțională sau intelectuală sau de orice altă natură. Ni se cere o mare de înţelegere şi simpatie, ni se cere să învăţăm să fim atenţi la mișcările inimilor altor oameni si la nevoile lor materiale pentru a putea răspunde la ele. Este și un proverb: „Sătulul nu crede celui flămând”; și care dintre noi poate spune că este înfometat în toate privințele? Aceasta este și motivul pentru care noi nu înţelegem nevoile altora - ale unora de alții, sau ale celor ce nu fac parte din comunitatea noastră.
Să reflectăm la aceasta: că sărăcia nu înseamnă deposedare, sărăcia înseamnă libertate de înrobitoarea iluzie că suntem originali, că am creat tot ceea ce suntem și avem. Și înseamnă și eliberare de robia celor ce ni s-au dat de către Dumnezeu, spre a deveni casnici ai Săi și chivernisitori ai bunurilor pe care El ni le-a încredințat.
Să cugetăm astfel; iar dacă am învăţa aceasta, dacă vom învăța ceea ce Sfântul Pavel a spus, că şi în belşug şi în lipsă (Filipeni IV, 12) el este la fel de bogat pentru că bogăția lui este în dragostea lui Dumnezeu și a oamenilor pentru el - atunci vom fi capabili, fie că avem sau nu avuții materiale, să ne eliberăm de ele şi să dobândim Împărăția lui Dumnezeu, care este o împărăție a iubirii reciproce, a solidarității reciproce, a compasiunii unuia față de celălalt, a dăruirii libere către ceilalți a celor pe care le-am primit de la ceilalți. Amin.

traducere și adaptare: radugo, după textul rusesc și traducerea în engleză

din însemnările timpurii ale doctorului Frankenstein

Manuscris, sec. XI.

Victor Frankenstein - supranumit Doctorul 

încă din pântecele mamei sale, deoarece mai înainte 

de concepere maică-sa purta bisturie 

în loc de cercei și o oarecare medicație 

pe bază de fenoli avea să-i impregneze până-n măduvă

progenitura - făcuse calcule asupra

logaritmilor coniferi și testase necromanția

pe subiecții cunoscători în domeniu,

cei ce la acea vreme se ocupau

și cu grădinăritul. Astăzi misiunea sa a fost preluată

papistășimea științificilor de toate felurile,

mai convinsă ca niciodată de puterea credinței,

așa cum arată sura încă ascunsă

a șeicului Albert Einstein. Închei această paranteză

fără să pun paranteza, fiindcă nu e nici o paranteză aici,

paranteza e ceva care încă nu s-a

creat până acum, paranteza e ceva care de-abia

urmează. Și iată cele patru 

schițe de tinerețe găsite în anticamera doctorului, ca mărturii

meteorologice cu privire la monstru.

(i) Omul-paranteză

Omul-paranteză este compus din trei straturi:
- paranteză rotundă;
- paranteză pătrată;
- acoladă.
El mai are, pe lângă acestea, și calitatea de om, dar, datorită faptului că ea este parantetică, nu se ia în considerare.
El este înăuntrul lumii.
El este în afara lumii.
Pe lângă acest caracter duplicitar, omul-paranteză mai prezintă paradoxul că, atunci când contextul e defavorabil, el devine brusc om-context, în timp ce, dacă se nimerește într-un context favorabil, omul paranteză revine la starea ontologică inițială.
Omului-paranteză nu i se pot atribui (perechile de) epitete gen: prieten-dușman, neaoș-venetic, existent-inexistent, adevărat-iluzoriu, atât de necesare existenței statistice a lumii.
Principala calitate a omului-paranteză stă însă în antinomia sa cu omul-context, cea de mai sus. Ea atrage după sine, desigur, crearea unui nou om-paranteză.
Principalul său defect este stratificarea întreită de care amintii și care-i permite să se refugieze îndărătul unei carapace.

(ii) Ce-i cu mizeria și dezordinea asta, tuna și fulgera leopardul Leopold