cafeaua de la miezul nopții

Ochii lor pierduți în zaruri și
picioarele lor alergând fără contenire -
sau, cum ar zice poetul:
zâmbetele lor absente
și genunchii lor juliți,
poate astea m-au înnebunit,
sau poate doamna singurătate
și poate frica de mine
mă face să nu mai mult.

Cupressus sempervirens îşi ridică
în slăvi brațele
și mareea care mă înghite și vai de
liniștea asta asurzită între mâini.

Mai departe de amețeala împrejurului
şi de seara în care m-ai otrăvit,
veșnice pliculeț al stingerii
și tu, ceașcă înaripată a renunțării,
înainte să intru să mă scald
sau poate în timpul sau după timp
în zațul de sub tăcere.