sâmbătă, 25 februarie 2012

top 7: bașii rockului



Am citit pe un blog, recent apărut, al unui tip despre care nu vă pot spune prea multe, o anecdotă - legendă urbană, buey, se zice acuma - al cărei tâlc ar fi că, într-o formație rock, basul e, în genere, ăla nepriceput sau netalentat. Remarca mi-a amintit de un coment pe care l-am lăsat mai demult pe un blog, recent dispărut, al unei tipe despre care nu vă pot spune prea multe. Îi mărturiseam fetei că și eu, ca și ea, în adolescență, am vrut să cânt într-o trupă rock și am ajuns în cele din urmă să țin doar basul... duminicile, la Liturghie.
Așa încât chestiunea bașilor, indiferent dacă țin chitara sau cădelnița în mână, mă privește oarecum și, de aceea, am alcătuit un top al bașilor rockului... sigur, un top foarte-foarte subiectiv. Apăsați pe albastru pentru câte o mostră cu fiecare.

7. Flea (Red Hot Chili Peppers)

Am putea zice că Flea e un fel de Dan Puric al rock-ului, luându-ne după porecla sa și după platitudinile citate pe wikipedia: „Any instrument is just a vehicle to express who you are and your relationship to the world”. Alta, din altă parte, cu și mai mult corazon: „you gotta play every note like it's your last”. Dar, dacă Flea ar fi fost vreun orator, n-ar mai fi fost un artist așa de bun...


6. Chris Squire (Yes)

Melodia asta îi poartă supranumele. Bateristul Bill Bruford (nu fac top cu bateriști, altfel aș scrie câte ceva și despre el) l-a poreclit Fish după ce a făcut inundație într-o cameră de hotel. E și născut în zodia Peștilor, acușica o să facă 64 de primăveri. Unii îl consideră cel mai mare basist evăr. O fi, nu mă pricep.


5. John Entwistle (The Who)

În legătură cu Entwistle, tot netul consemnează, pe lângă abordarea gamei pentatonice, că basistul de la The Who susținea că The Who nu are basist. În concerte, basul său electric își schimba adesea rolul cu cel al chitarei lui Townsend, în același joc intrând și regretatul toboșar Keith Moon. Despre muzica rap, regretatul Entwistle opina că e cam... hitleristă.


4. John Paul Jones (Led Zeppelin)

Nu știu dacă ține de șansă sau de neșansă să stai în umbra cuplului Page-Plant. Bass fretless la In My Time of Dying, 8 coarde la Achilles Last Stand (căutați variantele de studio). Îi aparțin și clapele zeppelinilor. Vocea lui, înlocuind-o pe cea a lui Sandy Danny, ne-a dat o variantă ușor amuzantă la The Battle of Evermore.


3. Jack Bruce (Cream)

Aici ținând trena lui Buddy Guy... Membru al legendarului trio Cream, format împreună cu Eric Clapton și Ginger Baker, dar și colaborator al unor muzicieni diferiți ca stil, de la John Mayall la John McLaughlin.


2. Tony Levin (King Crimson)

Unul din primii blogări care au existat; evreu; mustața și chelia îi conferă un look de gealat otoman. Poartă și niște dopuri în urechi, întrucât are probleme din ce în ce mai mari cu auzul (pierde unele înalte). Cunoscut ca basul din perioada Crimsonului poliritmic și poliarmonic al anilor '80 și '90, a mai cântat cu Peter Gabriel, Jon Anderson ș.a.


1. Jaco Pastorius (Weather Report)

Ca și Soft Machine, Weather Report e o trupă fusion pentru care nu există granițe între genuri. De origine finlandez, suedez, irlandez etc. și nu în ultimul rând maniaco-depresiv, Jaco Pastorius ne-a părăsit în 1987, la nici 36 de ani. Cânta la un instrument fretless după cum se vede și în clip; un pic hendrixian, mai ales pe la 2:20...


PS: în poză, Roger Waters... știu, lipsește din top, dar, pe ce loc să-l fi pus?

7 comentarii:

marul spunea...

se poate . dar se mai poate si altfel .

radu gonciar spunea...

nuoh? asta ziceam si eu. unde-i Lake, unde-i Wetton, unde-i Glover, unde-i ala de la Black Sabbath, sau ala de la Soft Machine?... se poate deci si altfel.

victor spunea...

As vrea sa propun si eu cateva nume care mi-au atras atentia:

- Larry "the mole" Taylor: a cantat in Canned Heat si cu John Mayall & the Bluesbreakers(ca majoritatea celor din Canned Heat :P), iar printre cei cu care a colaborat se numara Jerry Lee Lewis si Tom Waits. Fratele lui a fost tobosar in the Ventures.

http://www.youtube.com/watch?v=JRxP0NCv-7w&feature=related

- Willie Dixon (daca e sa vorbim de contrabas): o legenda uriasa a blues-ului, care a compus foarte multe piese care au devenit mai tarziu hit-uri pentru muzicieni ca Muddy Waters, Howlin' Wolf, si restul. Printre piesele compuse amintesc "Little Red Rooster", "Hoochie Choochie Man", "Spoonful", "Back Door Man", "I Ain't Superstitious" si "My Babe".

aici alaturi de Sugar Pie Desanto intr-un turneu in Anglia.
http://www.youtube.com/watch?v=XZIzF2uC9MM

- Victor Wooten (un virtuoz al bass-ului si tizul meu :P) a fost in romania la garana jazz festival acu 2-3 ani.

http://www.youtube.com/watch?v=mx2vuK5pGTg

Sper sa va placa.

Enjoy!

radu gonciar spunea...

pe Victor Wooten l-am avut in vedere la un moment dat... cat despre ceilalti doi, nu m-am dus in zona blues, ca nu o cunosc asa de bine.
iti dau leapsa sa faci un top al tau!

krossfire spunea...

Buna anecdota. Tocmai de-aia e inuman de greu sa gasesti un basist bun, de fiecare data cand incerci sa demarezi un proiect muzical...

radu gonciar spunea...

... datorita proliferarii unor asemenea anecdote, nu? ele descurajeaza oamenii sa ia basul in mana.

krossfire spunea...

Pai da. Pentru multi, basistul e "baiatul ala din spate", uitand cati basisti legendari are rockul. Ba mai mult, unii au tinut metale grele in picioare dintr-un bas foarte agresiv (vezi Joey DeMaio, de la Manowar).

Blog Widget by LinkWithin