Constantin cel Mare

O producţie BBC.
Câteva observaţii:
- 4:40 - Apollo nu s-a numărat printre „zeii tradiţionali ai Romei”. Triada capitolină clasică îi cuprindea pe Iupiter, Mars şi Quirinus. Se poate ca în epocă influenţele elenistice să-i fi crescut prestigiul, dar nu într-atât încât să ajungă de un rang cu cei trei.
- 4:50 - Haruspicii erau cei ce interpretau voinţa zeilor pe baza examinării măruntaielor animalelor sacrificate - de obicei, a ficatului acestora. E o practică divinatorie străveche, moştenită de romani de la etrusci.
- 10:00 - ☧ - Hristograma - formată din suprapunerea literelor greceşti H (Χ) şi R (Ρ), primele două litere din cuvântul ΧΡΙΣΤΟΣ. „De acest însemn mântuitor s-a folosit împăratul necurmat, în chip de semn ocrotitor împotriva a toată puterea potrivnică şi vrăjmaşă” (Eusebiu de Cezareea).
- 14:30 - Podul Milvian - Pons Milvius - unele texte traduc acest nume Podul Vulturilor, dat fiind că milvus, milvī înseamnă în latină „uliu”. Etimologia e incertă.
- 27:00 - Edictul de la Milan - spunea, printre altele: „nu trebuie să oprim pe nimeni de a urma şi a alege respectarea sau ţinerea religiei creştine şi fiecăruia să i se lase libertatea de a-şi da consimţământul şi a alege acea formă de religie pe care o crede cea mai potrivită pentru el, pentru ca şi divinitatea să ne arate în toate ocaziile providenţa şi bunătatea sa” (cf. Eusebiu).
- 33:40 - Al treisprezecelea Apostol al lui Hristos - sau „cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne” - îl numeşte troparul sărbătorii pe Sf. Constantin. Dintre cei consideraţi întocmai cu Apostolii sau egali ai Apostolilor - ἰσαπόστολος - cel mai des este numit astfel Constantin cel Mare, pentru că a facilitat extinderea Creştinismului în aceeaşi măsură cu propovăduirea apostolică.

- 03:50 - „Legea mea este Legea lui Dumnezeu şi este iertătoare” - Eusebiu însă spune că „de-Dumnezeu-urâtul Liciniu şi tovarăşii lui cei mai apropiaţi”, au primit „după legea războiului” „cuvenita osândă”, fiind întemniţaţi şi ucişi.
- 05:00 - Crezul - Sinodul de la Niceea a dat doar primele opt din cele douăsprezece articole ale sale (se încheia: Şi întru Duhul Sfânt. Amin.)
- 06:00 - Crispus şi Fausta. Constantin cel Mare a avut două soţii, pe Minervina, cu care l-a avut ca fiu pe Crispus, şi pe Fausta. Crispus şi Fausta au fost condamnaţi la moarte cam în aceeaşi perioadă, de unde şi ipoteza că aceste două condamnări ar avea legătură între ele. După istoricul Zosima, Fausta i-ar fi făcut avansuri lui Crispus, după care l-ar fi învinuit pe tânăr că a atentat la pudoarea ei. Astfel, Constantin şi-a condamnat la moarte propriul fiu, după care, aflând adevărul, ar fi ucis-o şi pe Fausta, a doua sa soţie. Între cele două execuţii se situează şi cea a lui Licinianus, nepotul lui Constantin, fiul lui Liciniu şi al Constanţiei, în vârstă de 11 ani. Unele surse spun însă că Licinianus nu a fost ucis, ci doar condamnat la sclavie.